Au trecut 5 ani… În absolut niciun dicționar ce privește scriitorii argeșeni/piteșteni („Dicționarul subiectiv” al lui Sergiu I. Nicolaescu, „Dicționarul bibliografic. Scriitori, publiciști, folcloriști ai Argeșului (de la Neagoe Basarab până azi”, al lui Marian Stoica, în „Enciclopedia Argeșului și Muscelului” a lui Petre Popa etc.) nu e pomenit numele lui Bogdan Ezechil. Nici criticii literari, nu doar istoricii, nu s-au lăsat mai prejos și, în consecință, nu au scris un rând despre el. Au scris, însă, toți, despre fosta sa soție, Dumnezeu să o ierte și pe ea, Liliana Ezechil. Încercăm să facem aici puțină istorie literară…
Avem de-a face cu un scriitor uriaș, în literatura română, comparabil doar cu Daniel Turcea! Motivul acestei tăceri e unul singur. Bogdan Ezechil (29.09.1958 – 5.03.2020) a fost un însingurat în Oslo, orașul care i-a fost casă după perioada comunistă unde a scris poezie mistică. Nu frecventa boeme, doar biblioteca. După cum știm, poezia mistică, până în 1990, era un păcat capital, după 1990 nu a mai interesat pe mai nimeni.
Ei bine, un piteștean, Bogdan Ezechil, și-a asumat soarta de a fi mistic până la capăt. Din fericire, sau din păcate, din banii lui, a publicat, în timpul vieții, după 1990, trei cărți, toate la Editura „Paralela 45”. Și anume „Focul sacru” (poeme, 2005), „Etern-femininul, zeiesc vicleșug” (poeme, 2007) și, în fine, „Libertatea de a fi om. Metafizica Luminilor. Spiritualități islamice”, ultima carte tipărită, deși a lăsat în urmă sute de pagini de jurnal.
Am aflat, de la un apropiat membru al familiei, o enigmatică notație din jurnalul inedit că „doar Jean mă va înțelege” – era un căutător avid al conversațiilor cu sens. Dar nu scrisesem decât despre „Focul sacru”, tipărit târziu, mult în urma discuțiilor noastre din anii 90. A avut parte de o dramă. Fiica sa, Silvana, a avut parte de o moarte misterioasă în 2002. Bogdan Ezechil a avansat, atunci, o recompensă pentru cei care ar fi putut furniza detalii despre moartea fiicei sale. În urma acestui eveniment tragic, s-a adâncit în căutările lui mistice. Nu mai conta nimic din ce a scris anterior. Toate cărțile sale, apărute ulterior, au fost mistico-religioase. A căutat în toate religiile de pe pământ alinare. Nu a găsit-o.
Nici soția sa, profesoara universitară Liliana Ezechil, nu a găsit-o, aceasta stingându-se din viață la 62 de ani. De altfel, prin prisma unor ochi de părinte, este o dramă și o povară greu de dus.
