La începutul lunii octombrie 2006, prin grija d-lor Aristide Ionescu şi Ilie Popa, de la Fundaţia ,,Memoria-Argeş’’, a fostului deputat ţărănist Sergiu Rizescu (AFDPR), cu sprijinul Primăriei Piteşti şi Muzeului Judeţean, s-a desfăşurat ediţia a 6-a a Simpozionului internaţional ,,Experimentul Piteşti-Reeducarea prin tortură’’.
Unul dintre tinerii istorici invitaţi, Mircea Stănescu, a prezentat participanților un „Apel pentru repunerea în drepturile de cetăţeni români a lui Paul Goma şi a familiei sale”. Scrisesem despre Paul Goma ca ziarist, îl sărbătorisem în revista ,,Argeş’’, cunoşteam ,,cazul’’ său. Am semnat acel apel (l-au mai semnat imediat scriitorii Radu Aldulescu, Dumitru Augustin Doman şi alți câțiva, dar nu toți dintre cei prezenți, surprize-surprize, ca și şi primarul Tudor Pendiuc). Pe lista celor 300 de semnatari, 299 erau scriitori, istorici, diverşi intelectuali cunoscuţi. Plus un singur om din administraţie, ca să nu spun şi om politic, pesedist, primarul municipiului Piteşti.
I-am scris imediat d-lui Paul Goma despre semnăturile de la Piteşti. În plus, dl. primar m-a întrebat curând mai multe despre autorul teribilului roman ,,Patimile după Piteşti’’ (apărut în multe ţări din Europa). I-am explicat situaţia grea în care se află împreună cu familia (apatrid, de când Ceauşescu, prin decret, i-a retras cetăţenia, cerându-i lui Pacepa, în 1978, să fie executat la Paris, refuzul cetăţeniei franceze, faptul că locuieşte cu chirie într-un apartament extrem de modest într-un bloc plin de magrebieni etc.). ,,Bine, şi dacă i se redă cetăţenia şi revine în ţară, unde va locui?’’, a întrebat dl. primar. ,,Întreabă-l dacă nu vrea să se stabilească la Piteşti, găsim noi o locuinţă…’’. O idee minunată!
Dl. Paul Goma mi-a răspuns imediat: ,,Îi mulțumesc D-lui Pendiuc pentru locuinţa oferită. De-acum nu mai am nevoie decât de încă trei roate, de cai, de bici… Accept, fiindcă ştiu că a fost făcută din toată inima…’’. Toată povestea (mesaje, comentarii) se regăseşte publicată și asumată, de altfel, în impozantul volum al d-lui Paul Goma, ,,Jurnal, 2006’’ (Într-o zi voi publica volumul meu cu Paul Goma, chiar sunt multe de povestit).
În 2007, dl. Paul Goma a acceptat Premiul pentru Opera Omnia pe care eu i l-am oferit din partea revistei de cultură ,,Argeş’’ pe care o conduceam. Am spus că Academia trebuia să-l premieze, nu doar noi. S-a întâmplat ca festivitatea să aibă loc chiar de ziua sa, Sf. Petru şi Pavel (a fost singura dată când am discutat la telefon cu singurul dizident adevărat, fiind şocat de blândeţea vocii Domniei Sale).
Am reușit atunci să îi public trei cărți, sub egida Centrul Cultural Pitești, deși banii i-am obținut din altă parte, tare greu, ,,Patimile după Piteşti’’, ,,Obstinato’’ şi ,,Gherla-Lăteşti’’. Motiv de a fi catalogat drept… ,,demon’’ la o anume rubrică a unui anumit săptămânal argeşean dispărut de mulți ani. Că îl publicasem pe Paul Goma!
În plus, volumele i le-am lansat personal, cu greu strecurat în programul oficial, la simpozionul ,,Experimentul Piteşti…’’ din toamna acelui an.
Iată ce mi-a scris dl. Goma la 4 octombrie 2007: „Ce veste bună îmi dați! Mă bucur că ați distribuit bibliotecilor, școlilor o parte din volume. Am vorbit (prin poșta electronică, firește) cu prietenii Stănești în privința prețului de vânzare. Nu mă voi îmbogăți acum, la bătrânețe, din cărți, nici măcar de-un costum de înmormântare nu-mi va ajunge – gândul meu este ca banii care se vor aduna din vânzări să servească la editarea altor volume, în special cele trei de <Scrisuri> (publicistic).
Lansarea cărților reprezintă a doua <premieră> pe care mi-o dăruiește orașul Pitești; Prima a fost acoperișul de adăpost al casei promisă anul trecut; a doua (deci, și o corectare): este, nu doar prima la Pitești, orașul care m-a adoptat, ci prima din România. Vreau să spun: prima lansare de carte în România din dreapta Prutului, pentru că în cea din stânga, Basarabia, acum o lună a fost, cred, a treia (cu scandal, altfel nu se putea, din pricina tovarășilor noștri de veacuri…)
Vă mulțumesc, le mulțumesc și invitaților la Simpozion care vor face un ocol și pe la mesele unde vor fi cărțile mele.
Al Dvs.,
Paul Goma”.
Din păcate, nici în ziua de azi, dl. Paul Goma nu a reprimit oficial cetăţenia română! Şi nici nu a mai revenit în Ţară din 1977, de când a fost expulzat…
În 2007, am militat pentru înființarea Muzeului „Experimentul Pitești” (am făcut și demersuri oficiale, cu Remus Cârstea), și aducerea ca director al acestei instituții a lui Paul Goma. Dacă tot urma să se mute la Pitești, trebuia să îi găsim și un rost, remunerat. Nu a fost să fie, iar treptat am înțeles că nu va reveni niciodată în România, țara care nu are nevoie de eroi…
(din volumul în curs de publicare „Din culisele culturii argeșene”, de Jean Dumitrașcu)
P.S. La mulți ani, cu sănătate, Domnule Paul Goma!
