De Crăciunul anului 1941, la Pitești, orașul natal al lui Ion Antonescu, premier și Conducător al Statului, apare, cu banii Guvernului, ziarul „Argeșul”. Redacția își avea sediul exact în sediul Prefecturii Argeș. Ziar guvernamental, „Argeșul” îl are, la primul număr, ca editorialist, chiar pe Ion Antonescu. Acesta scria, în articolul-program „Sub semnul mântuirii”, că „În Betleemul mântuirii românești, glas nou se ridică pentru a preamări cele întrupate întru bucuria poporului român. Plug nou își încoardă vigoarea, ca să dea spor moșiei din străbuni”.
La 30 iulie 1944, doar cu câteva săptămâni înainte de lovitura de stat de la 23 august, viceprim-ministrul Mihai Antonescu publică o mobilizatoare „Scrisoare către argeșeni” în ziarul „Argeșul”, într-un număr special dedicat „împlinirilor argeșene”. Nu intrăm în amănunte. Mihai Antonescu spune că îl leagă multe amintiri de Argeș și face un inventar al realizărilor guvernului Antonescu în județul Argeș în cei trei ani de mandat. Nu a contat nimic din ce a făcut, din perspectiva istoriei.
Peste câteva săptămâni, Mihai Antonescu avea să fie arestat, alături de Ion Antonescu, la ordinul regelui Mihai. A fost executat, la 1 iunie 1946, alături de Ion Antonescu, la Închisoarea Jilava.
Morala acestei povești? Chiar dacă ai făcut ceva pentru semenii tăi, nu poți ști ce îți va oferi Istoria, dacă pe undeva ai greșit.
(Nota redacției: Ziar din colecția particulară a lui Cătălin Tudor, colecționar și anticar din Pitești. Textul îi aparține lui Jean Dumitrașcu. Sigur reușim, la anul, să publicăm un album inedit cu Piteștiul vechi! Reproducerea fotografiei este interzisă, fără acordul lui Cătălin Tudor)
