Despre înființarea Liceului de stat „Brătianu” am mai scris (înființarea unei clase gimnaziale, la 6 septembrie 1866, cu 12 elevi și un singur profesor). Dar gimnaziul nu avea un sediu, primind două încăperi la Schitul Buliga. La acea vreme, în Pitești mai existau școli particulare – un pension de băieți, cu 21 de elevi, și un pension de fete, cu 16 eleve, plus o școală de băieți cu 18 elevi. Un număr infim de elevi dintre cei cu vârstă școlară care trăiau atunci în Pitești, dar nu aveau resurse pentru a putea învăța.
Primarul de la 1866-1867, Petre Cecropide, a avut sarcina grea pentru a rezolva problema sediului gimnaziului. Nu o rezolvă. Abia primarul Gheorghe Papadopol face un memoriu, la 13 martie 1869, către Ministerul de Interne pentru a i se aproba construirea unui gimnaziu adecvat, „atât pentru tinerii din acest district, cât și a celor din cele învecinate”. Primarul Papadopol se baza pe bugetul local, dar și pe cel județean.
Cert este că viitorul liceu (abia începând cu anul școlar 1896-1897, Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice a decis să transforme gimnaziul în liceu, după ce s-a înființat și clasa a VII-a) a fost construit greu, din fonduri locale, ale Primăriei Pitești și ale județului Argeș, fără sprijin guvernamental sau așa-zise „sponsorizări”. În construcția liceului au fost implicați TOȚI primarii Piteștiului dintre 1866 și 1899, fiecare contribuind cu o… cărămidă, acolo, cel care a avut șansa să taie panglica fiind Eftimie Ionescu!
Impozantul sediu a fost finalizat abia în anul 1899. Între timp, primise numele de Liceul „Ion C. Brătianu”, deși familia Brătianu nu contribuise financiar la construcția liceului, dar personalitatea lui I.C. Brătianu impunea un respect deosebit autorităților locale, ținându-se cont de tot ceea ce făcuse pentru oraș și pentru Țară.
(va urma)
Nota redacției: din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești și a activității parlamentarilor din Argeș”, de Jean Dumitrașcu
