Astăzi, de la ora 9:30, în Piața „Vasile Milea” din Pitești a avut loc, în organizarea Garnizoanei Pitești, aniversarea celor 29 de ani de la revoluția română din 22 decembrie 1989. Cum se știe, Armata a tras în populație la Timișoara și București până în noaptea de 21-22 decembrie, iar cel care a dat ordinul să se tragă a fost ministrul Apărării de atunci, Vasile Milea! Așadar, piața centrală a Piteștiului nu ar trebui să îi poarte numele, dar asta e o discuție pe care o vom relua. Normal ar mai fi ca organizațiile locale de revoluționari să organizeze această aniversare, nu Armata!
Ce înseamnă 22 Decembrie? Ar trebui să fie un moment de bucurie, deci o aniversare, doar ne-am câștigat libertatea în 1989. Dar unii văd o comemorare, accentul fiind pus pe cei morți atunci.
Manifestarea de astăzi de la Pitești a fost ceva care, parcă, trebuia doar bifat. Să fie. Să nu se zică că nu a fost nimic. Fanfara a intonat Imnul de stat, un sobor de preoți a ținut un Te Deum în memoria celor morți în evenimentele din decembrie 1989, s-au depus coroane de flori (mai întâi revoluționarii, apoi Prefectura, Consiliul Județean, Primăria Pitești și Consiliul Local, Armata, Pompieri, S.R.I., Jandarmerie, PNL, PSD, ALDE, U.S.R. și Pro România).
Din partea revoluționarilor piteșteni au luat cuvântul Decebal Nicolae și Gheorghe Marinel. Un singur revoluționar, când se depuneau coroanele de flori, a tot comentat negativ la adresa politicienilor locali, strigând: „Rușine!”, „Mincinoșilor!”, „Demisia!”, dar revoluționarii din jur au căutat să-l liniștească și să-l acopere.
Per total, a fost o adunare liniștită. Și tristă. La final, în lacrimi, mama lui Eleodorus-Doru Enăchescu (unul dintre foarte puținii revoluționari autentici piteșteni, care a ars ca o torță după 1990, fiind implicat în toate mișcările pentru libertate și democrație, dispărut prematur acum câțiva ani), a rămas la monument, suspinând, „Dorule, Dorule…”