Ziua națională a României a fost, între 1866 – 1947, ziua de 10 mai, ziua aducerii la București a prințului Carol I. După forțarea abdicării regelui Mihai, în 1948, comuniștii au impus ca zi națională data de 23 august, în amintirea loviturii de stat din 23 august 1944, când regele Mihai, ajutat și de comuniști, a stopat războiul anti-sovietic și a declarat război Germaniei hitleriste. Astfel, până în 1989, 23 august a fost ziua națională.
După evenimentele din decembrie 1989, s-a discutat îndelung stabilirea zilei naționale. Unii au propus data de 22 decembrie. Oficialitățile au impus data de 1 Decembrie, în cinstea realizării Marii Uniri de la 1918.
Vă prezentăm o defilare, din 1972, din centrul Piteștiului, de ziua națională de atunci. Participarea era numeroasă, partidul se mobiliza, existau activiști de partid peste tot – în școli, întreprinderi, instituții. Se organiza o mare paradă, pe Centru, după care, vară fiind, se fugea în Ștrand, la mici și bere…
Marile demonstrații, de ziua națională de 23 august, aveau loc pe stadionul „23 August” din Capitală, în fața lui Nicolae Ceaușescu. Zeci de mii de elevi și tineri scriau din corpurile lor numele Partidului Comunist sau al lui Ceaușescu. Conform indicațiilor activiștilor de partid.
O amintire personală. Am luat o bătaie soră cu moartea în clasa a 10-a de la profesorul de sport. Profesorii de sport erau responsabili cu pregătirea „dansurilor tematice” pentru paradă. Nu participam nici pe terenul de sport, făcând uz de o scutire medicală, nici pe terenul din Ștrand. Deși eram… șeful clasei! Până s-a sesizat profesorul de sport. M-a chemat pe teren, a luat foc aflând că eu făceam caz (medical) de o operație de apendicită realizată că 8 luni înainte și m-a cotonogit cu o bâtă pe care o avea și cu care îi învăța pe colegi diverse mișcări de activism muncitoresc. M-a lovit la rinichi, am urinat sânge. Așa am scăpat de defilarea de 23 august. După 1990, până în 2000, respectivul profesor, mare și îndârjit comunist, a ajuns consilier local P.N.Ț.C.D. într-o localitate argeșeană. Să ne mirăm că a dispărut P.N.Ț.C.D., format din multe asemenea specimene la bază?!
(Nota redacției: Fotografie din colecția particulară a d-lui Cătălin Tudor, colecționar și anticar din Pitești. Textul îmi aparține – Jean Dumitrașcu. Sigur reușim, la anul, să publicăm un album inedit cu Piteștiul vechi! Reproducerea fotografiei este interzisă, fără acordul lui Cătălin Tudor)
