Există și oameni cinstiți în politică! Din păcate, tocmai ei sunt uitați sau înghițiți de vremuri. Este și cazul lui Adrian Duță care, deși a deținut două mandate de deputat după 1990, nu mai spune nimănui nimic.
Adrian Duță s-a născut la 2 mai 1953, la Colibași, Argeș. În 1976 a absolvit Facultatea de Istorie a Universității București, fiind repartizat la Școala generală din comuna Dofteana, județul Bacău. În 1979 reușește să se transfere la Școala Racovița, aparținătoare orașului Mioveni. După evenimentele din decembrie 1989, pe valul revoluționar local, ajunge director al acestei școli, ca și în anul 1997.
În luna ianuarie 1990, a fost ales primar al Mioveniului, funcție din care s-a prezentat la alegerile din 20 mai 1990, când a fost ales deputat de Argeș pe lista F.S.N. Istoria Mioveniului nici îl ține minte de primar, toți știu doar de Vasile Costescu și Ion Georgescu. În Adunarea Deputaților, profesorul Duță a făcut parte din Comisia pentru drepturile omului, minorități și culte.
După scindarea F.S.N. a rămas la F.D.S.N., în septembrie 1992 fiind reales, pe o perioadă de patru ani, deputat al acestui partid transformat în P.D.S.R., apoi în P.S.D. A făcut, din nou, parte din Comisia permanentă pentru drepturile omului. În plan politic, a fost o perioadă vicepreședinte al organizației județene a P.D.S.R. Argeș, apoi s-a mulțumit cu un loc în biroul executiv al organizației Mioveni, fiind consilier local între 1996-2000. După care a înțeles să se dea cu totul la o parte.
În toamna anului 1996 nu a mai fost prezent pe listele electorale, întorcându-se la catedră, la Școala Racovița-Mioveni. Și-a încheiat cariera de profesor la Școala Gimnazială „Liviu Rebreanu” din orașul Mioveni. Cu fruntea sus. Iată că, deși a avut două mandate de deputat al puterii, Adrian Duță nu s-a ales nici cu vile, nici cu mașini, nici cu doctorate, continuând să trăiască modest și cu înțelepciune. Vremea sa, a idealiștilor, a durat doar o clipă…
Nota redacției: Din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.
