Se presupune că un politician este un foarte bun orator. Iar în arta oratoriei, cum se știe, cei mai buni sunt avocații. Ar fi fost de așteptat ca mulți avocați piteșteni să fie atrași de politic, să se implice în treburile Cetății. Dar nu a fost așa. Avocații au preferat să stea în… banca lor de apărători. Excepțiile întăresc regula. Voi prezenta, mai jos, avocații piteșteni care au ajuns fie în Parlament, fie prefecți, fie primari, având la îndemână o istorie a baroului argeșean scrisă de eruditul avocat Titică Predescu.
Primul avocat piteștean ajuns în Parlament este Ion I. Purcăreanu, licențiat în drept la Paris, mare proprietar urban, membru al baroului între anii 1892 – 1945. A fost membru marcant al Partidului Conservator, mai întâi, după care devine unul dintre liderii P.N.L. din Pitești. A fost ales deputat de Argeș prima oară în legislatura 1901-1902. Mai ajunge deputat de Argeș în mandatele 1919-1920 (în locul lui Vintilă I.C. Brătianu), 1931-1932, 1932-1933 și senator de Argeș în mandatul 1922-1926. Așadar, avocatul a avut cinci mandate de parlamentar.
Al doilea avocat, membru al Baroului Pitești, care ajunge deputat, din partea P.N.Ț., este Armand Călinescu (în 1928, și prefect de Argeș). Întrucât am mai scris despre Armand Călinescu, nu mai insist. Al treilea avocat piteștean ajuns deputat de Argeș este Ion Ghinescu, din partea P.N.L., în legislatura 1927-1928. Mai apoi, avocatul Ghinescu ajunge prefect de Argeș (ian. 1934 – dec. 1937).
Un al patrulea avocat piteștean implicat în politica mare este Romulus Teodorescu, despre care am mai scris. Acesta ajunge, mai întâi, din partea P.N.L., primar al Piteștiului, între anii , după care e deputat de Argeș din partea grupării Gheorghe Tătărăscu (Blocul Partidelor Democrate) între anii 1946-1948. Trece mai apoi cu totul la comuniști, fiind reales deputat din partea P.M.R. în legislatura 1948-1952.
La 21 noiembrie 1944, avocatul piteștean Theodor (Teo) Simionescu ajunge prefect de Argeș (până la 27 februarie 1945), revenind în această funcție fulgurant, în același an (între 19 martie și 11 aprilie). Fost lider al P.N.Ț. intră în gruparea dizidentă Anton Alexandrescu, avocatul fiind ales deputat de Argeș din partea Frontului Plugarilor al lui Petru Groza (între 1946-1948). Ulterior, pro-sovieticul Teo Simionescu ajunge decan al Baroului Argeș.
În fine, alți doi avocați piteșteni sunt numiți prefecți de Argeș, și anume Honoriu Bănescu (din partea P.N.L., ian. 1922 – martie 1926) și Constantin Chiriac (11 aprilie 1945 – 1 februarie 1948). De menționat faptul că avocatul comunist Constantin Chiriac ajunge prefect după ce la începutul anului 1945 fusese desemnat prodecan al Baroului Argeș.
Doar 7 avocați. În perioada comunistă, niciun alt avocat nu mai ajunge într-o poziție publică (primar, prefect, parlamentar). Și nici după 1990! Doar un George Rizescu practică avocatura, dar după ce fusese senator de Argeș din partea F.D.S.N. în legislatura 1992-1996.
Titică Predescu e de părere că „deși nu deveniseră mai buni făcând politică, la întoarcere, clientela acestora s-a multiplicat, justițiabilii sperând că vor putea beneficia nu numai de pregătirea profesională a acestora, ci și de relațiile noi pe care și le creaseră și, de ce nu, și de ascendența ce o puteau avea asupra unor magistrați”.
Foto: Ion I. Purcăreanu. Sursa foto: G.D. Nicolescu, „Parlamentul român”, 1866-1901. Biografii și portrete”, Socec, București, 1903.
Nota redacției: Din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.
