Un ecologist ales, astăzi, în Parlament, ar fi de domeniul irealului. Dar în 1990, se pare, argeșenii păreau mai înțelepți. Cine știe, poate când vom mai avea doar o palmă de pădure în tot județul ne vom aduce aminte de semnalele de alarmă trase, fără niciun ecou, de ecologiști de decenii încoace.
Constantin Topliceanu s-a născut la 13 august 1935, în comuna Măgura-Bela, județul Dâmbovița. În 1955 a absolvit Facultatea Muncitorească Brașov, iar în 1960 Facultatea de Fizică, secția fizică nucleară, a Universității București, ajungând „diplomat universitar” în fizică nucleară. Lucrează ca şef de laborator la Catedra de Fizică II, iar în 1974, după susținerea doctoratului, obține postul de lector la Facultatea de Fizică București. În 1976, amăgit că la Pitești urmează a se înființa o facultate de fizică nucleară, ajunge conferențiar la institutul din reședința județului Argeș.
Constantin Topliceanu este autorul a 32 de lucrări științifice originale, a 60 de studii și comunicări științifice, a două volume de cursuri universitare de fizică generală, a două culegeri de probleme și a 8 brevete de invenții (cu recunoaștere internațională) în domeniul combustibilului nuclear – uraniu îmbogățit.
După 25 decembrie 1989, a fost cel care a înființat Filiala Argeș a Mișcării Ecologiste din România, animat de dorința de a milita, în plan civic, pentru protecția mediului înconjurător. După transformarea mișcării în partid, Constantin Topliceanu participă la alegerile din 20 mai 1990, fiind ales, cu voturile a 14.975 argeșeni, deputat. În Adunarea Deputaților a fost cel care a inițiat grupul parlamentar M.E.R.-P.E.R., fiind ales ulterior vicepreședintele Comisiei pentru administrație locală, centrală, sistematizare și urbanism, dar și reprezentant al Adunării Deputaților la Uniunea Europei Occidentale.
Deputatul argeșean Topliceanu intră însă în conflict cu conducerea superioară a M.E.R., după ce descoperă că unul dintre lideri, Dolphi Drimer, în numele Universității… Ecologiste pe care o conducea și patrona, încheiase contracte de afaceri prin care România importa mari cantități de… reziduuri chimice!
În acest context, a demisionat din M.E.R. în luna martie 1992, o dată cu votarea Legii privatizării, nefiind de acord cu acordarea gratuită a certificatelor de proprietate în stil egalitarist, părăsind sala alături de deputații P.N.L., anunțând și că părăsește partidul. De înscris, s-a înscris la F.D.S.N., deși ar fi putut merge la Partidul Ecologist Român, condus de Otto Weber, dacă valorile ecologiste primau, dar P.E.R. făcea parte deja din C.D.R., iar dl. Topliceanu s-a simțit mai atras de Ion Iliescu. Așa a luat sfârșit cariera politică a specialistului în fizica nucleară, reîntors conferențiar la Universitatea din Pitești până când s-a pensionat, în 1997. Nu s-a regăsit în F.D.S.N.-ul județean, iar preocupările ecologiste au rămas de domeniul trecutului.
Constantin Topliceanu ilustrează, și el, situația unui profesionist (în fizica nucleară) rătăcit în politică pentru scurt timp. Dar, cum se știe, idealiștii ies din politică pe ușa din spate…
Nota redacției: Din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.
