Am fost cel care am organizat, la nivel de Pitești, la rugămintea Lindei Maria Baros de la Paris, mai multe ediții ale Festivalul internaţional „Primăvara Poeţilor. Le Printemps des Poetes”. Ediția din 2007 (12-18 martie) a fost cea mai interesantă dintre toate. După cum se știe, se pot face acțiuni de impact și cu zero lei buget. Aveam libertate totală de acțiune în organizarea evenimentului la nivel local și, pentru ziua de vineri, 16 martie, ora 12.00, am anunțat organizarea unui „Miting poetic piteștean”, pe traseul Casa Cărții – Biblioteca Județeană Argeș, cu participarea a zeci de poeți pe care i-am invitat. În paralel, am selectat poezii ale unor poeți piteșteni, îndeosebi dispăruți, le-am multiplicat, copiile fiind împărțite apoi pe stradă trecătorilor.
Nu toți poeții invitați au răspuns invitației mele, dar, da, au venit Aurel Sibiceanu, Virgil Diaconu, Conița Lena, Denisa Popescu, Elisaveta Novac, Costin Tănăsescu, Nicoleta Popa, Liliana Rus, Marian Stanciu, Diana Popescu, Lucian Costache, Zina Petrescu, Ionuț Radu, Silvia Petre, Nicolae Ionescu și alții dintre cei care contează, din toate generațiile. Acțiunea s-a bucurat de un succes de presă nebun. Mai pe dimineață, eram pe la primărie cu treburi administrative – și aici, neașteptat, voci surprinse, ce e cu mitingul? am anunțat poliția? am… autorizat mitingul? – când telefonul meu s-a încins: nu doar ziariștii locali, dar și televiziuni centrale, ProTv, RealitateaTv, Prima TV, îmi cereau amănunte. De ce ies poeții în stradă? De ce sunt nemulțumiți? Nu sunt sprijiniți să tipărească, nu au bani, trăiesc foarte greu? Ce e, domle, cu mitingul ăsta?
Când am ajuns la birou, Casa Cărții era năpădită de ziariști. Practic, ziariștii au fost mai numeroși decât poeții. Ba, unii dintre poeți, intimidați de ziariști, au făcut un pas înapoi, să nu fie filmați. În schimb, poetul Virgil Diaconu și-a asumat rolul de poet revoluționar, care îl prinde foarte bine, și-a făcut singur o pancartă pe care a pus afișul festivalului și a pornit în fruntea poeților locali pe Strada Mare.
Presa a fost dezamăgită, cred, nu era miting „adevărat”, un protest, ceva. Eu nu doream decât să promovăm poezia, în spații neconvenționale, nu să clamăm nemulțumiri.
Am împărțit sute de poezii pe stradă, ne-am oprit pe treptele Bibliotecii Județene, s-au recitat versuri acolo, apoi i-am invitat pe participanți la un ceai, la o ceainărie celebră pe atunci din Pitești, de pe str. Crinului. Din fericire, s-a consumat îndeosebi bere, spre norocul meu, cu mult mai ieftină decât ceaiul, mai ales că plăteam din buzunar, doar făcusem invitația tuturor. Cu adrenalina acumulată în stradă, a urmat un prelungit recital poetic la „Ceainăria Mea”, demn de importanța festivalului…
(din volumul în pregătire „Din culisele culturii argeșene”, de Jean Dumitrașcu)
