Ca tânăr ziarist venit dinspre cultură, am încercat să pun preț pe ceea ce știam, pe corectitudine și pe acuitatea informației. La începutul anului 2000, am fost contactat de un așa-zis Comitet de inițiativă pentru realizarea „Dicționarului parlamentarilor de Argeș” (1990-2000), comitet format de P.S. Calinic, Nichita Sandu și Cornel Constantinescu, având promisiunea sponsorizării volumului (Vasile Nițu, fost senator și deputat, fost prefect, prosper om de afaceri).
Așa am pornit la drum. Dar nu am dorit să realizez doar un simplu dicționar. L-am dublat cu o istorie a vieții parlamentare din Argeș din 1831 și până în 1989, doar deputații de după 1990 nu apăruseră din neant. În scurt timp, cartea a prins contur, iar dl. Cornel Constantinescu, sociolog, fost deputat între 1990-1992, a avut ideea, pentru a da greutate cărții, ca aceasta să beneficieze de o prefață de la Adrian Năstase. Nu mai avea funcții, era simplu deputat, fusese ministru de Externe, dar și președinte al Camerei Deputaților. Aveam avantajul că mă știa, îi luasem câteva interviuri, dar și îl criticasem. Așa a ajuns manuscrisul cărții mele pe masa d-lui Adrian Năstase. Peste o săptămână, primeam un scurt text, „O carte necesară”.
„Iată că pe meleagurile argeșene, unde politica este la ea acasă, judecând după numele oamenilor politici născuți aici, s-a realizat un dicționar al parlamentarilor de Argeș, la 10 ani de la renașterea democrației. Cartea este utilă tuturor celor interesați de fenomenul politic, nu numai celor care fac politică, dar și beneficiarilor, alegătorilor noștri. Partea istorică pune în lumină activitatea înaintașilor, a celor care au reprezentat județul Argeș în cel mai înalt for al țării, Parlamentul. Ea este necesară și celor care votează, pentru că, scrisă obiectiv, cartea se adresează tuturor.
Ce-i drept, primii parlamentari de după 1990 au mai beneficiat de prezentări între coperțile unui volum, dar acesta este primul axat pe deputații și senatorii dintr-un singur județ, de-a lungul timpului. Și, cine știe, poate va veni vremea realizării unui dicționar exhaustiv al tuturor parlamentarilor români, de la începuturi și până în zilele noastre!
prof.dr. Adrian Năstase, fost președinte al Camerei Deputaților”
Firește, am fost mândru de prefață, încercasem să fiu cât se poate de obiectiv, cum a ținut să remarce Adrian Năstase, iar la partea de istorie muncisem din greu. Cartea a fost lansată la 20 mai 2000, la Sala „Manole” a Episcopiei Argeșului și Muscelului, pentru că P.S. Calinic fusese deputat între anii 1990-1992 și făcea parte din comitetul de inițiativă. Au lipsit mai mulți dintre foștii sau actualii deputați și senatori pe funcție, nu a contat. Chiar și gazda, P.S. Calinic, a lipsit!
A contat, în schimb, că această carte mi-a salvat viața! Peste puțină vreme, Adrian Năstase avea să ajungă prim-ministrul României. La 2 decembrie 2002, eu ieșeam cu Salvarea din presă, grav bolnav de cancer. Printr-o întâmplare, dl. Constantin Nicolescu a vorbit cu dl. Adrian Năstase despre situația în care mă aflam. Așa s-a telefonat, curând, de la cancelaria primului-ministru, la spitalul în care credeam că zilele mele sunt numărate. S-a aliniat toată conducerea spitalului la căpătâiul meu de bolnav. Și chiar au avut mare grijă de mine, în perioada în care am fost tare multă vreme internat (un an și 7 luni; am și fost pensionat medical pe când eram internat, cu un milion patru sute de mii pensia). Prof.dr. Leonard Gavriliu, șeful Unității Nucleare, a profitat de telefon, solicitând fonduri pentru spital, pentru importul de material radioactiv din Belgia. Ulterior, ne-am și împrietenit, era un profund cunoscător al vieții culturale din România, îi trecuseră mari scriitori prin mână!
Dincolo de cât de controversat este, de toate acuzațiile care i se aduc, de faptele de corupție, de condamnarea sa la închisoare, pentru mine, dl. Adrian Năstase rămâne cel care mi-a scris prima prefață la o carte și care a intervenit la spital pentru salvarea vieții mele!
