La 20 februarie 2007, mă sună poetul Florian Silişteanu dacă pot merge la Bucureşti, că a sosit deja „fratele” Adam Puslojic de la Belgrad, marele poet sârb, prieten și traducător al lui Nichita și Marin Sorescu. Păi, vine mâine, că are lansarea de la Piteşti, doar l-am invitat, la propunerea ta, îi spun. Lasă, mergem şi-l aducem la Piteşti, aşa e frumos, mai spune Sile. Aşa am plecat cu hârbul lui de atunci şi am ajuns la Bucureşti, la sediul Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, condusă de acad. Eugen Simion, unde se afla „fratele Adam”.
Ne-a primit criticul literar Eugen Simion, fost președinte al Academiei Române. La masă, în jurul lui Adam, d-na Dora Stănescu, ultima iubire și soție a lui Nichita Stănescu, regizorul Ioan Cărmăzan, actorul Eusebiu Ştefănescu şi… fostul președinte Ion Iliescu (prieten cu Eugen Simion)! Peste câteva minute, apare actorul Ion Caramitru. Dă ochii cu Ion Iliescu, ezită o clipă, nu se aștepta, ar pleca, dar, făcându-se că uită toate duşmăniile politice trecute, ia loc la masă, lângă Dora. Se discută îndeosebi despre Nichita, în jurul unui pahar cu whisky. Eugen Simion ne pune în față edițiile de opere complete din clasicii literaturii române, de tip „Pléiade”, pe care le scoate, dar nu oferă niciun exemplar nimănui. Sadism curat!
Pe la 10.30 seara, Adam ne spune că rămâne în Bucureşti, că vine a doua zi la Piteşti cu trenul, aşa că plec cu Florin spre casă. Gestul nostru frumos fusese în zadar. Insistă să o ia pe D.N.7, nu pe autostradă, ca să mă lase la Topoloveni. La giratoriul de la Chitila, apucă drumul spre Târgovişte, nu spre Pitești. Aproape de miezul nopţii, neadormită, mă sună fata, îngrijorată, unde sunt. Prin… Târgovişte! Târgoviște??? Parcă ziceai că ai treabă la București!
A doua zi, la ora 10.00, încep repetiţiile la… Filarmonică, după cum anunțasem. Nucleul dur, oamenii cu care plecam la drum. Citez dintr-un ziar local: ,,În sala <Ars Nova> a Centrului Cultural Piteşti, nucleul de bază al Filarmonicii Piteşti – Tiberiu Dragoş Oprea, cel care va fi şi director artistic şi dirijor, Mădălin Sandu, Adrian Dionisie și Isabela Oprea – a avut prima zi de muncă efectivă, care a constat în prima repetiţie la unison’’. Când scriu aceste rânduri, surâd. Ce Filarmonică? Orchestră? Era un cvartet! Și.. dădusem din casă, cu ce va urma! Nici nu fuseseră angajaţi şi deja spusesem presei cu 5 luni mai devreme ce va urma mai târziu (abia la 5 iulie, chiar de ziua sa, îl numeam, prin decizie, pe Tiberiu Oprea ca director artistic, până la organizarea concursului). Dar ideea că ne-am apucat de treabă, o lansasem public. Și asta conta enorm pe linia înființării Filarmonici Pitești!
Bach, Vivaldi, Mozart… După sarcini administrative, după-amiaza am petrecut-o cu fratele Adam şi cu Florin, ne-am pozat pe la toate monumentele din Pitești. Seara, lansarea de carte a avut loc la Primăria municipiului Piteşti. Alături de scriitori – dl. primar şi P.S. Calinic. Adam Puslojic şi-a lansat atunci, de fapt, două volume de versuri: ,,Muritori, ce-i cu voi? Sau Bunavestire de Ipoteşti’’ şi ,,Tăcere lustruită. Lui Brâncuşi’’. Au vorbit, despre cărţi, criticul literar Nicolae Oprea şi criticul de artă plastică, specialist în Brâncuşi, Mariana Şenilă-Vasiliu.
În fine, după lansare, am mers la masă, la cârciuma „La Ureche”, celebră atunci. Din vorbă în vorbă, după un meniu… țigănesc, Sile scoate un carton A3 şi un marker şi ne propune să scriem cu toţii un poem. Aşa a luat naştere, în noaptea de 21 februarie 2007, poemul ,,Poeţii la Piteşti’’, scris, vers cu vers, de Adam Puslojic, Mircea Bârsilă, Florian Silişteanu, eu, Aurel Sibiceanu, Nicolae Oprea şi Cristian Vasile. E încă inedit, nu a apărut în nicio publicație până acum… Poezia e în arhiva din biblioteca mea.
(fragment din volumul „Din culisele culturii argeșene”, de Jean Dumitrașcu)
