În anii 2000-2001, am tot scris articole în ziarul „Argeșul”, cum că AFDPR Pitești și PNȚCD Pitești, nu fac, pe modelul Anei Blandiana, simpozioane despre atrocitățițele comunismului în România, în special în Argeș. Recunosc, i-am criticat, colecția ziaului e mărturie. Pâîă într-o bună zi, din primăvara anului 2001, când m-am pomenit cu o vizită la ziar. „Sunt prof.univ.dr.ing. Ilie Popa, vreau să organizez un simpozion despre „Experimentul Pitești”, am citit ce ați ați scris, mi-a zis. Vreau, mi-a zis dl. profesor universitar, să fac ceva. Nu știu cine sa mă ajute. Vreau să apelez la președintele Consiliului Județean, dl. Constantin Nicolescu!”. I-am spus ca nu!
Mă uitam siderat la dl. profesor. Aveam deziderate comune, dar nu era deloc orientat politic. L-am sfătuit să ia legătura cu AFDPR. După răceala primită,, din fericire, a luat legătura cu Fundația culturală „Memoria”. Așa a fost cu putință organizarea, în 2001, a primului Simpozion „Reeducarea Pitești”. Au participat foști membri ai celor trecuți prin „reeducare”. Eram în biroul fostului director al Bibliotecii Județene Argeș, Silvestru Voinescu. Era chiar înainte de primul simpozion. S-au întâlnit câiva batrâni. Au făcut cunoștință, după 50 de ani. „Eu sunt Popescu, a spus cineva.” Ah, nenorocitulule, ne-ai bătut la demascare!, a reacționat cineva.Așa a fos la prima ediție. Mă întâlneam cu primii trecuți prin reeducaare! Si imi ziceau, ,, tu neorddddidele/
Prima ediție a fost cea mai grea, pentru că se întâlneau încă supraviețuitori ai Experimentului Pitești. Dl. Ilie Popa a avut înurisiri extrem de importante privind „Experimentul Pitești”.
Azi s-a deschis o nouă ediție a simpozionului, în sala Filarmonicii. Nu mai sunt supraviețuitori, dar sunt istorici care pot da seama despre ce a însemnat acest oribil experiment asupra ființei umane. Iar Lucia Hossu-Longin chiar a spus lucruri memorabile, pornind de la emisiune sa „Memorialul Durerii”. Șase episoade dedicate Argeșului.