GHEORGHE TOMOZEI, DICTATORUL

Cultura

Revista de cultură ARGEȘ a aniversat, în luna ianuarie 2024, 500 de apariții. Din păcate, nu neîntrerupte, au existat și nedorite sincope. De-a lungul timpului (din 1966 încoace) au existat mai mulți redactori-șefi, cel mai celebru fiind poetul Gheorghe Tomozei (se și vorbește de „perioada de aur Tomozei”).

Dar pe cât de bun „făcător” de revistă a fost Tomozei, cu atât mai puțin bun a fost ca om, ca șef de redacție. Primul pe care nu l-a suportat a fost prozatorul Marin Ioniță, căruia i-a desfăcut contractul de muncă pe motiv că… „nu are talent”! Tocmai la câteva luni după ce Marin Ioniță primise un premiu național ca fiind autorul celei mai bune nuvele. Bătăios din fire, Marin Ioniță l-a dat în judecată pe Gheorghe Tomozei pentru desfacerea contractului de muncă. Judecătorii au decis că prozatorul piteștean… are talent și l-au repus în funcție.

A urmat demiterea redactorului-șef adjunct Florin Mugur, pentru divergență de idei. Mugur, care avea probleme la un picior, a plecat la gară pe jos, șontâc-șontâc, îmbrăcat sumar (era ger, ianuarie 1972), spre întristarea colegilor săi.

Au urmat Toma Biolan și Dan Bițică. Mihai Golescu, adus în redacție de Mihail Diaconescu, văzând exigența ce se impunea de Tomozei, își dă demisia și pleacă la ziarul local. Un alt plecat, tot de teamă, este corectorul Vasile Ghițescu.

Nici Dan Rotaru nu a avut clipe liniștite în redacție, dar a rezistat cu stoicism toate răbufnelile lui Tomozei. Nu același lucru se poate spune despre Ileana Mălăncioiu (născută la 23 ianuarie 1940, la Godeni, socotită cea mai importantă poetă de azi, deasupra Anei Blandiana). Mălăncioiu fusese alungată de la Televiunea Română și reușise să se angajeze ca redactor la revista ARGEȘ.

„După ce am fost nevoită să schimb Televiziunea pe revista ARGEȘ, unde n-am rezistat nici un an, din cauza complexelor lui Tomozei – care suferea ca un câine că despre mine se scria mult mai bine, deși el era șeful meu -, am fost șomeră aproape un deceniu. Bineînțeles, fără ajutor de șomaj” – își amintește Mălăncioiu. A urmat o perioadă de înfometare, la propriu, pentru câțiva, fără ca Tomozei să-și facă vreo mustrare de conștiință pentru cei opt eliminați sau pe aproape.

Nici nu avea de ce. Partidul era mulțumit de ceea ce făcea la cârma revistei ARGEȘ, dovadă că, în 1972, Tomozei primește, la propunerea prim-secretarului județean Gheorghe Năstase, „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”, din partea lui Nicolae Ceaușescu, Ordinul „Meritul Cultural”, clasa a II-a. De aici teama celor de mai sus. Tomozei era prieten cu conducătorul județului.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

− 2 = 1