INTERVIU – GEORGIANA SAIZESCU: „PITEȘTIUL A FOST ȘI A RĂMAS ORAȘUL MEU DE SUFLET”

Interviu

Georgiana Saizescu s-a născut la Pitești, la 8 august 1983. Este fiica diri­jorului Coralei „D.G. Kiriac”, George Pa­ras­chivescu. A absolvit Liceul de Artă „Dinu Lipatti” din Pitești, apoi a urmat actoria la UNATC și Universitatea „Hyperion”. Este o actriță în plină afirmare. A jucat, până acum, în filmele „Păcală se întoarce”, „Viața mea sexuală”, „Iubire elenă” și „Scurtcircuit”.

Stimată Georgiana Saizescu, v-ați născut la Pitești.  Ce amintiri vă leagă de orașul copilăriei, ce colegi ați avut, ce profesori? Ce ați moștenit de la tatăl dumneavoastră, maestrul George Paraschivescu, tenor în corul DG Kiriac, mai apoi dirijor al corului?

-Piteștiul a fost și a rămas orașul meu de suflet! Ajung destul de des, deoarece îi am pe ai mei acolo, dar, de câte ori vin și stau mai mult, am senzația că sunt într-o stațiune, în care totul are un alt ritm de viață… Am amintiri foarte frumoase atât din copilărie, cât și din adolescență, mai ales din liceu! Aveam o gașcă foarte simpatică, eram ca frații, aveam tot felul de proiecte, ne distram, ne încurajam când întâmpinam momente mai grele… Cu o parte din ei încă mai țin legătura. Din gașca mea făcea parte și Andrei Ropcea aka Randi. Practic, eu și Andrei suntem singurii care am plecat în București, eu la UNATC, la actorie, iar el la Conservator. Când eram în liceu, tata mă lua la repetiții la corul studenților („Gaudeamus”, pe atunci), cor în care mi-am făcut mulți prieteni. Eram fascinată să le fiu prin preajmă, să învăț din experiențele lor. Majoritatea erau studenți la Teologie. Mă  consideram norocoasă că m-au acceptat și făceam împreună tot felul de schimburi culturale prin toată Europa.

Am avut profesori minunați, oameni deosebiți cărora le mulțumesc pe această  cale, pentru tot ce m-au învățat (doamna Voica, prima mea profesoară de canto, domnul Iancic, profesorul de vioară, domnul Petrică, profesorul de teorie, doamna Carmen Cernea, profesoara mea de canto clasic care îmi procura partituri de la București, pentru că eu eram mezzosoprană și nu aveu partituri pentru mine, doamna dirigintă Mariana Velicu care m-a înțeles și m-a sprijinit în toate concursurile la care participam (au fost destul de multe!). Am întâlnit oameni deosebiți care mi-au ghidat încet și sigur drumul spre ceea ce urma să fac. Cea care m-a făcut să-mi descopăr talentul și dragostea pentru actorie este actrița Luminița Borta. Îi sunt recunoscatoare pentru nebunia și încrederea pe care mi-a inoculat-o. După pregătirea pe care am făcut-o cu ea pentru admiterea în facultate aveam senzația că pot muta munții din loc! Și „i-am mutat”, am intrat a 4-a la UNATC, cu bursă de merit. Talentul l-am moștenit de la ambii părinți (ei s-au cunoscut la brigada artistică de pe vremuri!), dar, într-adevăr, în special de la tata care a continuat cu cariera muzicală, în paralel cu postul de la Uzina „Dacia”.

Ați început cu muzica ușoară. Ce bucurii v-a adus această pasiune? Ce rezultate? Am văzut că nu ați renunțat la această pasiune din adolescență, că ați fost la un pas de a merge la „Eurovision”…

„Mi-ar plăcea să mai particip la EUROVISION!”

-În ceea ce privește muzica și toate festivalurile la care am participat – cu diplomele de rigoare – au fost experiențe extraordinare care mi-au facilitat întâlniri cu foarte multe personalități din lumea artistică. Așa a fost și cu participarea la „Eurovision”. Mi-ar plăcea să mai particip, mi-e dor de atmosfera aceea de concurs, de echipa de organizatori, de colegi… Eu nu am avut o piesă  făcută pentru „Eurovision”, am trimis pur și simplu o piesă din sertar pe care, din fericire, au selectat-o.

Când ați simțit că trebuie să deveniți actriță? Ce visați atunci?

-Dragostea pentru actorie am descoperit-o cu ajutorul actriței Luminita Borta pe vremea când mă sfătuia ce să pregătesc pentru o emisiune a TVR-ului, „Bravo Bravissimo”, unde trebuia să fii artist complet (dans, actorie, muzică) și la care am mers 8 ediții consecutive, plus gale. Datorită emisiunii, mi-am dat seama care este mai exact drumul meu.

Când ați mers prima oară la un cinematograf din Pitești? Ce filme erau în vremea adolescenței dumneavoastră pe marile ecrane?

-Primul film la care am fost la Cinematograful „București” este”Titanic”, cel puțin așa îmi amintesc. Eram mai mult cu serialele atunci (MASH, Familia „Bundy”, „Salvați de clopoțel”, „Beverly Hills”, „Seinfeld” etc.)

Ce profesori și colegi ați avut la Universitatea Națională de Artă Teatrală şi Cinematografică? Ce amintiri vă leagă de anii studenției?

-Anii studenției au fost superbi, dar au zburat extrem de repede! Am terminat la clasa profesorului Doru Ana, în 2006. Am fost o generație unită și pentru că eram mulți în an, am fost prima generație care am lucrat pe ateliere, am lucrat cu Mirela Gorea, Ștefan Velniciuc, Doru Ana, George Ivașcu, Puiu Șerban, Radu Gabriel. Consider că am fost privilegiați să lucram cu toți profesorii, practic am luat de la fiecare câte un secret, câte un sfat, pe care l-am pus mai apoi la baza carierei noastre. Am foarte mulți colegi talentați pe care, din păcate, lumea nu-i cunoaște, deoarece nu sunt mediatizați, dar pe care fac tot posibilul să-i ajut și să-i recomand ori de câte ori am ocazia. Dintre cei cunoscuți publicului îi reamintesc pe Vlad Logigan, Toma Cuzin (Firicel), Doroteea Petre.

Care a fost primul rol ca actriță? Cu ce regizor ați lucrat? Cu ce actori ați fost colegă de platou?

-Primul meu rol a fost „Răspopițica”- fiica Răspopitului, în „Păcală se întoarce”, în regia lui Geo Saizescu, socrul meu, film la care mi-am cunoscut și jumătatea, pe soțul meu, Cătălin Saizescu! Pe Geo îl cunoscusem cu 3 ani înainte, la concursul „Bravo Bravissimo”, unde era în juriu… M-a întrebat atunci, după emisiune, dacă vreau să mă facă actriță de comedie. Am crezut că este o glumă, dar, după ceva vreme, când eu eram deja la sfârșitul anului 2 de facultate, m-a sunat secretara lui să  mă cheme la un casting. Pe platourile de filmare am întâlnit parteneri pe care fiecare actor și i-ar dori, Magda Catone și Șerban Ionescu (care ne-au devenit nași), Valentin Teodosiu, Adrian Păduraru, Maia Morgenstein, Ileana Stana Ionescu, Eusebiu Ștefănescu, Nicodim Ungureanu.

-În câte roluri ați jucat? În care vă regăsiți cel mai mult?

-Nu am jucat în multe filme, dar rolurile pe care le-am făcut până acum au devenit parte din mine, din maturizarea mea. Rolul cu cel mai mare impact emoțional este rolul asistentei Mihaela Suveică, din „Scurtcircuit”, în regia lui Cătălin Saizescu. Mi-a fost greu să-l accept și să-l înțeleg, dat fiind faptul că este cel mai denigrant rol din film. În cele din urmă, am ajuns să-l respect și chiar să-l iubesc. Am învățat să nu mai judec o persoană până nu știu exact toate detaliile în ceea ce o privește.

Vorbiți-ne despre întâlnirea cu regizorul Cătălin Saizescu, dar și despre marele nostru regizor Geo Saizescu…

-Cu soțul meu am lucrat extraordinar, Cătălin este genul de regizor care te lasă să-ți spui și tu părerea în privința rolului, are răbdare la filmări și îți explică exact ce vrea de la tine, de la personajul respectiv. Socrul meu a fost un om senzațional, de la care am învățat enorm, un om de o bunătate covârșitoare.

„Cinematografia românească a crescut foarte mult”

Ce părere aveți despre cinematografia românească de astăzi?

-Cinematografia românească a crescut foarte mult în ultimii ani. Suntem apreciați de străini deoarece avem filme puternice, care spun adevăruri, unele dintre ele dureroase, ce-i drept, filme semnate de regizori extrem de talentați, care trebuiesc susținuți și apreciați de noi toți.

Ce planuri de viitor aveți?

– Dacă pe plan profesional încă mai am de construit, pe plan familial sunt super-realizată. Am doi copii minunați, Maria-bucuria și Matei-floare de tei, cum îi plăcea lui Geo să le spună și, bineînțeles, pe soțul meu. Ei, împreună cu dragii mei părinți,  mă sprijină în tot ceea ce fac și îmi dau încredere și putere să-mi urmez visele.

Vă mulțumim și mult succes pe mai departe!

(din volumul în lucru „În căutarea valorilor Piteștiului”, de Jean Dumitrașcu)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

− 3 = 4