Ion Bogdan Băluță este un nume uitat la Pitești chiar de către foștii activiști de partid. Mai puțin de revoluționarii piteșteni care au luat cu asalt Casa Albă la 22 decembrie 1989. Băluță a fost ultimul prim-secretar al Comitetului județean de partid și președinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al județului Argeș. Mandatul său a fost extrem de scurt, de 4 noiembrie 1989 la 22 decembrie 1989. Nu a apucat să facă nimic pentru județul pe care l-a condus. Era încă deputat în M.A.N., din partea județului Bacău. Un primar din acest județ își amintea de el ca fiind un „om bun”, dar cu „gura spurcată”.
După cum povestește revoluționarul Doru Enăchescu, la 22 decembrie 1989, prim-secretarul Băluță s-a refugiat, aflând de fuga lui Ceaușescu, la Garnizoana Pitești. Deși lumea striga în stradă „Armata e cu noi!”, iată că Armata era duplicitară. Își amintește Doru (Dumnezeu să-l odihnească în pace!): „Studenţii de la şcoala de ofiţeri ne-au informat că, la sediul garnizoanei, col. Anghel îi ţine ascunşi pe Băluţă, primul-secretar al judeţului, pe unii din clanul Bărbuleştilor (rudele lui Ceauşescu) şi pe toţi politrucii argeşeni. Doru Pop l-a rugat pe căpitanul Carp să verifice această informaţie. Acesta a confirmat jocul dublu pe care-l făcea Anghel cu echipa sa formată din Virgiliu Banu şi Dragomir”. Ce a urmat, puteți citi aici: http://www.infopitesti.ro/adevarul-despre-evenimentele-din-decembrie-1989-de-la-pitesti.
Dar cine era Băluță? Când a ajuns la Pitești era un personaj politic extrem de puternic, membru al Comitetului Central al P.C.R. (din 1984), la ultimul Congres ajungând membru supleant al CPEx. Din fericire pentru el, nu a fost convocat de Ceaușescu la ultimele ședințe din decembrie 1989, scăpând de implicarea în procesul intentat „lotului CPEx” pentru reprimarea revoluției.
Este născut la 31 decembrie 1932, la București. A urmat trei clase primare la Oltenița (1939-1942) și alte trei în comuna Movila Miresei (județul Brăila), după cum se muta cu serviciul tatăl său, șofer. După război, petrece trei ani acasă, la părinți. Ca toți activiștii P.C.R., Băluță a plecat de jos. La 16 ani se înscrie la Școala Profesională Siderurgică Brăila, profesia de bază fiind cea de electrician constructor. Se înscrie în U.T.M. imediat. În 1951 s-a angajat la Industria Sârmei, Secția Electrică. În 1956, face o cerere de înscriere în P.C.R., în care scrie: „Doresc să devin candidat de partid, de oare ce (sic) am văzut realizările partidului nostru, grija lui faţă de oamenii muncii, pentru care doresc să fiu şi eu alături de membri (sic) acestei organizaţii ca să pot lua parte mai activ la traducerea în viaţă a liniei politice a partidului nostru. Mă angajez să îndeplinesc toate sarcinile ce le voi primi din partea organizaţiei. La luptă pentru Pace!” (conform lui Florin Mihai).
În 1959, ajunge instructor cu informarea la Comitetul raional de partid Panciu (până în 1962), urmând, între timp Școala de partid din Galați. După alte funcții mărunte, în 1965 este numit prim-secretar al Comitetului municipal de partid Focşani. Soldat disciplinat, Băluță merge oriunde îl trimite partidul și unde se ivea, firește, o funcție liberă. De la Focșani, ajunge la Botoșani, ca secretar pentru probleme organizatorice la Comitetul judeţean de partid Botoşani (1979 – 1981). În 1982, ajunge să conducă județul Bacău, ca prim-secretar (până în 1985). Firește, urmează și el Academia „Ștefan Gheorghiu”. Apoi este luat la București, la Comitetul Central, iar în 1989 trimis la Argeș, ca prim-secretar. Ce mai, a colindat țara: utemist la Brăila, școala de partid la Galați, prim-secretar la Focșani, șef al județului Botoșani, apoi la București și, în fine, șef peste județul Argeș.
După 1990, ca și alți activiști, a trăit în plan secund. Se pare că prin 1992 a fost angajat la una din firmele lui Dumitru Sechelariu, celebrul primar din Bacău…
Nota redacției: Din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.
