PRIMUL CETĂȚEAN DE ONOARE AL PITEȘTIULUI PENTRU CĂ A CONSTRUIT AZIL (36)

Pitestiul vechi

În perioada interbelică, Primăria Pitești a acordat doar două titluri de Cetățean de Onoare. Unul lui Armand Călinescu, cel care, ca prim-ministru, a comandat construirea unei pușcării la Pitești pentru a-i închide aici pe legionari, și un altul pentru un misterios domn Ion Stănescu.

La 16 iulie 1934, primarul Piteștiului Cornel Zamfirescu, în ședința Consiliului local, arăta următoarele: „Domnul Ion Stănescu, mare proprietar din București, a cerut pentru a veni în ajutorul persoanelor în vârstă, fără mijloace și în neputință de a-și agonisi cele necesare existenței, să construiască pe terenul Primăriei, cu fața spre General Cristescu, un local care să servească drept azil, pentru acești nenorociți ai soartei.

Consiliul comunal, în ședința de la 30 aprilie 1934, a aprobat facerea clădirei în condițiunile propuse de domnul Ion Stănescu. Astăzi, construcțiunea este terminată de roșu, acoperită cu tablă și au început să se execute instalațiunile.”

Autoritățile locale au fost impresionate, pe drept cuvânt. Cine, astăzi, dintre miliardarii Piteștiului, ar construi un azil? Nici atunci, la 1930, nu construiau, a fost nevoie să vină un necunoscut, un mecena, să ajute orașul, după ce săvârșise multe alte acte de binefacere în București.

Primarul Cornel Zamfirescu era impresionat, pe bună dreptate. Mai zice: „Fapta domnului Ion Stănescu, de a construi, din proprie inițiativă, această clădire pentru instituțiunea azilului de infirmi, într-un oraș în care dânsul nu locuiește și de care nu-l leagă nimic, merită lauda noastră a tuturora.” Azilul urma a purta numele binefăcătorului, „Ion Stănescu”, mai arată primarul. Pentru fapta sa, merita titlul de Cetățean de Onoare al Piteștiului. Primul acordat în istoria orașului. Și meritat!

Ion Stănescu termină Azilul din Pitești într-un termen record. Obținuse aprobarea de construcție la 30 aprilie 1934, iar la 2 octombrie 1934 se și semna procesul-verbal de recepție a construcției. Un azil care nu mai există, din păcate, și nici nu am o fotografie cu acesta. A fost situat în „piața nouă”, în zona Hotelului „Splendid”. Construcția avea 159 m.p., „având subsol, parter și etaj, 24 de camere, plus câte un coridor la subsol, parter și etaj, precum și șcări și dependințe necesare/closete etc, împărțite după planul aflat la dosarul Primăriei”.

Lucru mare, un Azil cu 24 de camere la Pitești, la 1934, un amănunt pe care nu l-am mai găsit citat pe nicăieri… Din păcate, memoria locală nu l-a reținut pe misteriosul binefăcător Ion Stănescu.

(FOTO DESCRIPTIV. În ce mă privește, din păcate, în ciuda tuturor eforturilor depuse, nu am o fotografie a Azilului. Singurii care ar putea să o dețină sunt d-nii Cătălin Tudor sau Lucrețiu Tudoroiu)

Nota redacției: din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

+ 50 = 60