Piteștiul a fost foarte implicat în Războiul de Independență de la 1877-1878, desfășurat în Bulgaria, unde trupele române luptau alături de armatele țariste contra turcilor, nu doar pentru că premier era I.C. Brătianu. Alături de soldații trimiși să lupte, de strângerea de fonduri, de organizarea a nu mai puțin de cinci spitale militare, piteștenii urmăreau cu sufletul la gură desfășurarea ostilităților.
La 13 noiembrie 1877, primarul C. Lerescu face o chemare oficială, scrisă, către locuitorii orașului, pentru a sărbători împreună ocuparea Rahovei de către armata română. Anterior, în 17 octombrie, dorobanții români cuceriseră reduta de la Vidin, dar la Rahova era mobilizată o mare și bine dotată armată turcă. La 7 noiembrie, atacul asupra redutelor de la Rahova era condus de către maiorul Dimitrie Giurescu, din Regimentul 4 Dorobanți Argeș, în fruntea Batalionului Muscel. Sublocotenentul Spiroiu a fost cel care a arborat steagul românesc pe cucerita redută turcească. Luptele au durat trei zile, până la victoria totală. Nu intru în amănunte.
Iată apelul primarului Lerescu către piteșteni: „Mă grăbesc a aduce la cunoștința tuturor cetățenilor victoria repurtată de către armata română prin luarea Rahovei, cu adăugirea că astăzi, duminică, 13 noiembrie, este ziua de veselire, ziua cea mare care ne amintește victoria bravei noastre armate (…). Precum țara întreagă, și orașul nostru astă-seară va fi iluminat. Sunt sigur că cetățenii, din propria lor inițiativă, vor manifesta bucuria lor pentru a ridica națiunea în fața Europei și de a-i da totodată conștiința valorii noastre. De prisos orice alt apel în fața unei atare ocazii; orice inimă română saltă de bucurie și arde de dorința de a-și manifesta la moment veselia de care e cuprinsă și orgoliul său național”.
(va urma)
Nota redacției: din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești și a activității parlamentarilor din Argeș”, de Jean Dumitrașcu
