NICOLAE VĂCĂROIU, PREMIER, PREȘEDINTE AL SENATULUI ȘI PREȘEDINTE AL ROMÂNIEI(134)

Pitestiul vechi

Niciun politician român nu a avut vreodată, și nici nu va mai avea curând, provocarea de a deține cele mai importante funcții în statul român, în două decenii, precum a avut-o Nicolae Văcăroiu!

Nicolae Văcăroiu s-a născut la 5 decembrie 1943, la Cetatea Albă, Basarabia, din regatul României (acum Bugeac, Ucraina, vai). Familia se refugiază la București din calea trupelor sovietice imediat după actul de la 23 august 1944. A absolvit Liceul „Constantin Brâncoveanu” din Capitală, iar în 1969 Facultatea de Finanțe-Credit din cadrul A.S.E. București, cu diplomă de merit. Până în 1972 a lucrat ca economist la Institutul de Proiectări și Sistematizări al județului Ilfov. Și-a continuat activitatea în cadrul Comitetului de Stat al Planificării, evoluând profesional până la funcția de director general (în 1987) al Direcției de sinteză economico-financiară. Între 1975 și 1985 a fost și profesor asociat la Facultatea de economie tehnologică din cadrul Academiei de Studii Economice. A publicat, totodată, numeroase articole în domeniul economic, financiar și monetar în reviste de specialitate în perioada 1975-1992.

La începutul anului 1990 a fost numit ministru adjunct la nou-înființatul Minister al Economiei Naționale, ca tehnocrat, implicându-se direct în elaborarea strategiei privind tranziția României la economia de piață, în special în domeniul financiar, monetar și de prețuri. A funcționat o scurtă perioadă ca secretar de stat, șef al Departamentului de Prețuri din Ministerul Finanțelor. Ulterior, a fost numit secretar de stat și șef al Departamentului Impozite și Taxe din M.F., fiind cel care a inițiat lucrările preliminare introducerii taxei pe valoarea adăugată.

Nicolae Văcăroiu a fost președinte al Comitetului inter-ministerial de garanții și credite pentru comerț exterior. A participat, în repetate rânduri, la negocierile purtate de România cu Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială etc. A desfășurat activitate didactică la Universitatea București, facultatea de Filosofie, secția Sociologie, și în cadrul A.S.E.

După ce F.D.S.N. a câștigat alegerile din 27 septembrie 1992, i s-a propus funcția de premier, Ion Iliescu nedorind să continue cu Theodor Stolojan. A acceptat greu. Știu de la profesorul Alexandru Ionescu, prieten din studenție, martor la discuțiile cu emisarul președinției, că Nicolae Văcăroiu i-a spus că e un moment foarte greu pentru țară. „Uite, producția a scăzut cu 50% între 1990-1992, iar P.I.B.-ul a scăzut și el cu 25%!” „Poți, vei reuși, ești pregătit, știi ce ai de făcut, mai ales că provocarea e atât de mare!”, l-a încurajat profesorul din Topoloveni (cel care avea să-mi fie bun prieten până la plecarea sa neașteptată dintre noi). Astfel, la 11 octombrie 1992, Văcăroiu a fost numit prim-ministru al României, rezistând pe acest post timp de patru ani (tot mandatul, după ce, în doi ani, se perindaseră Petre Roman și Stolojan la Palatul Victoria).

A fost o perioadă grea, România și-a revenit greu, întreprinderile mari încă picau una după alta din cauza dispariției piețelor de desfacere externe. Era nevoie de infuzie de capital. Puțini își mai aduc aminte de reușitele pe plan internațional ale lui Nicolae Văcăroiu, în ceea ce privește perspectiva aderării la Uniunea Europeană, prin semnarea, încă la 1 februarie 1993, a Acordului European de Asociere la Comunitatea Europeană (intrat în vigoare la 1 februarie 1995), în iunie 1995 obținând acordul tuturor forțelor politice privind obiectivul aderării țării la Uniunea Europeană. De asemenea, Nicolae Văcăroiu a  făcut prima cerere de aderare la NATO. Obiective concretizate mai târziu, dar bazele au fost puse atunci, de către un premier tehnocrat.

A devenit membru al P.D.S.R. abia în 1996, pentru că avea nevoie de susținere pentru măsurile sale. Din postura de premier (dar și din aceea de vicepreședinte al P.D.S.R. la nivel național) a candidat în județul Argeș pentru un mandat de senator. În campania electorală, dar și ulterior, în primul mandat de senator de Argeș (cu voturile a 85.596 argeșeni), dar și în următoarele două mandate, Nicolae Văcăroiu și-a luat rolul în serios, bătând cu pasul prin mai toate satele și cătunele din județul Argeș. Impresiona pretutindeni cu modestia și bonomia sa. Cum cuvântul de ordine al anului 1996 era cel de „privatizare”, Nicolae Văcăroiu a fost ales președinte al Comisiei de privatizare a Senatului, deși partidul său era în opoziție. În octombrie 1999, ajunge vicepreședinte al Senatului. În 1998, a apărut volumul său „România – jocuri de interese”, carte-interviu cu gazetarul Gheorghe Smeoreanu.

În 2000 și 2004 a fost, din nou, ales senator al P.D.S.R. Argeș. Mai mult decât atât, între 2000 și 2004 a fost ales președinte al Senatului României, fiind, astfel, al doilea om în stat. Argeșenii au profitat la maximum de pe urma lui Nicolae Văcăroiu. În 2002, acesta l-a determinat pe premierul Adrian Năstase să țină o ședință de Guvern la Casa Albă din Pitești (prima și singura), în care s-au aprobat multe proiecte pentru Argeș.

În 2004 este reales președinte al Senatului. În perioada 20 aprilie – 23 mai 2007, senatorul de Argeș Nicolae Văcăroiu a fost președinte interimar al României, pe perioada cât șeful ales al statului, Traian Băsescu, a fost suspendat de Parlament de către P.S.D. și P.C., cu sprijinul P.N.L. Cât a fost la Cotroceni, în primăvara lui 2007, am îndrăznit să-i cerem sprijinul președintelui interimar Văcăroiu pentru a primi… Casa Sindicatelor din Pitești ca sediu pentru Filarmonica Pitești, instituție ce tocmai pregătea primul concert (la 25 mai acel an), oferind la schimb Casa Cărții, dar s-au opus liderii marilor confederații sindicale! Ce-i drept, nu putea interveni direct, nu era constituțional, dar discuții au fost.

La 14 octombrie 2008, Nicolae Văcăroiu a fost validat, prin votul Parlamentului, președinte al Curții de Conturi a României, demisionând din Senat, urmând să activeze în această funcție pentru o perioadă de nouă ani. A declarat atunci că plecarea sa la această instituție reprezintă o „tentație” și o „atracție”, spre final de carieră profesională. De altfel, Curtea de Conturi este organul suprem de control al țării privind cheltuirea banilor publici, având în subordine Autoritatea de Audit, organism care controlează accesul la fondurile europene nerambursabile. Pe scurt, una dintre instituțiile fundamentale prevăzute de Constituție.

Și-a dus mandatul la bun sfârșit, reușind să imprime echidistanță și un înalt profesionalism Curții de Conturi. Țin la loc de cinste la mine în birou o scrisoare de felicitare de la Nicolae Văcăroiu, în calitate de șef al Curții de Conturi, alături de Certificatul de Conformitate primit în urma auditării Filarmonicii Pitești.

Să mai adaug faptul că a primit, în cariera sa, mai multe înalte decorații, cum ar fi: Ordinul Naţional  „Steaua României” în grad de Cavaler, Ordinul Naţional de Merit în grad de Mare Cruce Extraordinară – Paraguay, Ordinul Congresului Columbiei în grad de Mare Cruce Extraordinară cu Placă de Aur, Marea decoraţie „De merit” a Senatului Republicii Chile sau Ordinul „Renaissance – First Order” al Regatului Hasemit al Iordaniei.

Să recapitulăm: ministru adjunct doi ani, cadru universitar, premier patru ani, trei mandate de senator PSD de Argeș, două mandate de președinte al Senatului, președinte interimar al României, nouă ani președinte al Curții de Conturi a României. Acesta e Nicolae Văcăroiu! Omul cu un destin providențial.

Aș fi putut adăuga multe amintiri personale, dar deja articolul s-a lungit, iar cititorul de azi știu că e grăbit, mai sunt atâtea altele de citit!

Nota redacției: Din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

33 − 28 =