În ultimii ani, piteșteanul Octavian Dârmănescu, doar cântăreț bisericesc (poate dura și 15 ani după ce ai terminat Facultatea de Teologie până primești un post de preot!), a publicat multe lucruri legate de istoria Bisericii Domnești „Sf. Gheorghe” din Pitești, așa că nu insistăm aici. Important e că a scăpat de la a fi demolată, cum a fost biserica „Sf. Nicolae”, fiind inclusă la timp pe lista Monumentelor Istorice din România.
Imaginea prezentată e din 1965. Biserica „Sf. Gheorghe” încă nu fusese restaurată, blocul „Mobilux” încă nu apăruse, nici „Fortuna”. Piteștiul vechi încă domina. După restaurare, biserica „Sf. Gheorghe” a arătat cu totul altfel, de nerecunoscut. A contat ceva. Că a fost ctitorită de către domnitorul Constantin Șerban. Astfel, a fost denumită „biserică domnească”, și, abia după restaurare, a avut trei turle. Conform canoanelor bisericești, bisericile domnești au trei turle, dar s-a folosit acest șiretlic, la începutul anilor 60, că „Sf. Gheorghe” ar fi „domnească”. Nu era. După 1990, mai multe biserici au fost construite cu trei turle, dar nu au primit statut de biserici domnești. Căile celor sfinte sunt tare încâlcite!
