Tovarășul Mărcuș Ion, primul-secretar al Comitetului regional P.M.R. Argeş, punea mare preț pe muncă, doar era în fruntea unui partid ce-și spunea al „muncitorilor”. Propaganda comunistă avea și un exemplu de muncitor excepțional, pe Alexei Grigorievici Stahanov, minerul din U.R.S.S. care într-o noapte din 1935 depășise norma de… 7 ori! Întrecerea stahanovistă este legiferată în România în 1951 printr-o hotărâre de guvern care chiar așa se numea, „hotărâre cu privire la stahanovism”. Cei mai harnici primeau titlul de „Fruntași în producție”.
Titlul acesta onorific nu a dat rezultatele scontate, așa că s-a inventat, tot în 1951, și titlul de „Erou al Muncii Socialiste”. Fruntașul în producție primea, pe lângă acest titlu, și medalia de aur „Secera și Ciocanul”, dar și beneficii concrete – scutire de la plata impozitelor și bonificații în bani.
La o întâlnire cu muncitorii din Pitești din 1951, primul-secretar Mărcuş, cu legea în mână, a arătat că trebuie însuşite şi generalizate metodele stahanoviste în producţia locală. Deja, a arătat, unele întreprinderi experimentaseră cu succes stahanovismul. La „Metalurgica” Piteşti, de pildă, se bătuseră toate recordurile în urma însuşirii „metodei de muncă sovietică Bortechevici, de strunjire rapidă a metalelor”. Dacă înainte fuseseră greutăţi cu realizarea planului, îndată cu aplicarea acestei metode, un grup de muncitori strungari au ajuns la masive depăşiri de norme.
Este bine să ni-i amintim pe acei bravi strungari piteșteni (că am vorbit doar de lideri politici până acum): Drăghici Dumitru, Trache Gheorghe, Neacşu Dumitru şi Ciripan Gheorghe. Aceştia ajunseseră să realizeze o depăşire a normei cu 240% , un record nemaiîntâlnit în întreprinderea „Metalurgica” Pitești. Cum era de aşteptat, arată Mărcuș, „exemplul lor a constituit un stimulent şi pentru ceilalţi tovarăşi”, graţie „minunatei metode sovietice”. Stahanovismul trebuia extins, generalizat, muncitorii fruntaşi urmând a fi evidenţiaţi la… gazeta de perete, mai întâi, și propuși pentru titlul de Eroi ai Muncii Socialiste. Tot „evidenţiaţi” la gazeta de perete a întreprinderii, mai arată șeful județului Argeș, urmau să fie şi cei care nu-şi făceau norma, pentru că ei dovedeau „delăsare faţă de muncă şi de interesele clasei muncitoare”.
Muncitorii acelor vremuri, stahanoviști sau nu, sunt pensionarii de astăzi, sunt cei care au lăsat ceva în urma lor, ceva de care ne-am bătut joc după 1990, după cum ne batem joc și de pensiile lor…
Nota redacției: Din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.
Foto descriptiv: strungar Uzina „Semănătoarea”, 1953.
