Teodor Bachide (1946-1949) a fost al doilea primar comunist al Piteștiului, conducând cu mână forte toate treburile din oraș, inclusiv administrația publică locală. Am în față „Regulamentul interior al comisiunii interimare a orașului Pitești”, stabilit de primar și de secretarul Vladimir Bușilă. Un regulament grăitor despre starea de spirit a acelor vremuri, când erau multe de schimbat. Poate și de aceea, ședințele acelui consiliu local interimar (încă nu apăruse Sfatul Popular) aveau loc din două în două săptămâni.
Se puteau ține și ședințe secrete, dar era nevoie de votul a două treimi în acest sens, restul fiind publice. Iată, mai jos, o serie de reguli pe care fiecare consilier trebuia să le respecte cu sfințenie, fiind luate în calcul și săvârșirea unor fapte grave (ehei, ce act de curaj!), cum ar fi aducerea, în plen, de… insulte la adresa Guvernului:
- „consilierul este dator să vorbească numai asupra chestiunei pentru care i s-a dat cuvântul”;
- „nimeni nu poate fi întrerupt când vorbește, decât numai de președinte, pentru nerespectarea regulamentului sau când este chemat la ordine”;
- „întreruperile, insultele, imputările defăimătoare, amenințările, violențele și actele de natură a tulbura ordinea ședințelor, a întrerupe sau a împiedica dezbaterile, nu vor fi îngăduite, iar consilierilor vinovați li se vor aplica sancțiunile prevăzute la Cap. <Disciplină>”;
- „președintele are în timpul ședinței poliția adunării. El poate, după chemarea la ordine a publicului, să dispună evacuarea sălii sau îndepărtarea tulburărilor; poate încheia proces-verbal de ultraj și poate dispune trimiterea acestora în judecată”;
- „dacă ședința devine tumultoasă și liniștea nu se restabilește, președintele poate suspenda sau chiar ridica ședința, fără consultarea comisiunei”;
- „excluderea din comisie poate fi aplicată oricărui consilier: 1) care a suferit de 3 ori în cursul unui an sancțiunea avertismentului; 2) care în ședință a întrebuințat violența; 3) care s-a făcut vinovat de insultă față de comisiune și președinte, precum și față de Guvernul țării; 4) care lucrează cu rea credință, dovedindu-se în sarcina lui fapte dăunătoare comunei sau județului; 50 care se face vinovat de lipsa nemotivată de la 3 ședințe consecutive”.
Să fi fost ședințele Consiliului local Pitești de la 1948 atât de agitate de a fost nevoie de un asemenea regulament draconic? Posibil. Ne lipsesc mărturisiri scrise ale consilierilor de atunci, ale primarilor de atunci, ori mărturii consemnate, după 1990, în presă. Personal, regret că, în anii 90, nu am chestionat pe foștii nomenclaturiști, ocupându-mă de mai-marii zilei. Dar poate că tot prin arhivele naționale mai găsim câte ceva…
Din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.
