Am vorbit de constituirea primului Sfat Popular ales al orașului Pitești, sub președinția primului secretar (primar) Marin Teodorescu, la 18 decembrie 1950. Consilierii aleși atunci și-au luat o serie de angajamente, dintre care spicuim:
-Tov. dr. Gheorghe Dolejan, după ce mulțumește P.M.R. pentru încrederea acordată, își ia angajamentul „să se ocupe îndeaproape de salubritatea orașului, căutând să se inspire și să introducă metodele din Uniunea Sovietică” (s.m.).
-Tov. ing. Nicolae Guțilă, de la comisia pentru agricultură, își ia angajamentul de a înființa o grădină de zarzavat pentru mai buna aprovizionare a orașului și că va lua măsuri pentru înfrumusețarea parcurilor.
-Tov. Dumitru Ion mulțumește că a fost scos din producție, fiind muncitor 26 de ani, și își ia angajamentul de a lupta cu birocrația și „de a introduce disciplina în muncă”.
-Tov. Gheorghe Vasile e mai hotărât, vrea să sprijine pe meseriași pentru a intra în cooperative, să elimine speculanții din oraș și să lovească „în dușmanul de clasă”.
-Tov. Mihail Cernea e mai constructiv, are multe idei: lichidarea analfabetismului, stimularea aprovizionării cu alimente, renovarea teatrului, construirea unei biblioteci publice, înfrumusețarea parcului Trivale, înființarea unei fabrici de cărămidă și țiglă. Dar și el vrea să lupte împotriva dușmanului de clasă.
-Tov. Traian Ilie vrea ca piteștenii să-și însușească experiența Uniunii Sovietice (s.m.) și, firește, să „demaște” „dușmanul de clasă”.
Mă opresc aici, se dăduse tonul la „demascări”, și alți consilieri se manifestă în favoarea distrugerii „dușmanului de clasă” (a se înțelege reprezentanți ai fostelor partide istorice, PNȚ și PNL, a oricărei forme de opoziție la comunism). Se făcea și administrație, după modelul Uniunii Sovietice, dacă se putea, dar, iată, și politică militantă. Suntem la 18 decembrie 1950 la Pitești. Cu un an înainte debutase teribilul „Experiment Pitești – reeducarea prin tortură”…
Din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.
