Filip Georgescu s-a născut la 14 noiembrie 1946, în comuna Călinești, Argeș. Urmează Liceul „Nicolae Bălcescu” din Pitești, iar în 1973 absolvă Facultatea de Silvicultură Brașov. Din 1973 și până în 1975 este inginer la Ocolul Silvic Costești. Ajunge, în 1975, inspector principal cu vânătoarea și pescuitul la Inspectoratul Silvic Argeș, iar din 1985 ocupă aceeași funcție la nivelul Ministerului Silviculturii. Între timp, absolvă cursuri post-universitare de Planificarea, organizarea și conducerea activităților silvice.
În 1987, Filip Georgescu a fost numit șef al Ocolului Silvic Costești, iar în 1990, director general al Direcției Silvice Argeș, funcție pe care o deține până în 1997, când este schimbat din motive politice. Veniseră țărăniștii la putere, doar. A înțeles situația, nu a mers la liderul țărăniștilor să ceară clemență. Nepotismul nu a mai funcționat.
La alegerile din 20 mai 1990 este ales deputat F.S.N. de Argeș, primind voturile a 314.000 de argeșeni. Filip Georgescu a avut surpriza să se întâlnească, la prima ședință a Adunării Deputaților, cu Ion Diaconescu, viitorul președinte al P.N.Ț.C.D., nimeni altul decât… unchiul său. După cum se vede, nepotul a avut opțiuni politice total diferite față de tradiția familiei.
Timp de doi ani, este simplu membru al F.S.N. La alegerile din 1992, nu îl regăsim printre candidații organizației Argeș la un nou mandat de deputat. Nici la consilieri nu candidează. După scindarea acestui partid, a rămas alături de Ion Iliescu, devenind prim-vicepreședinte al F.D.S.N. Argeș. În 1994 a fost ales președinte al organizației județene a F.D.S.N. (P.D.S.R., P.S.D.) Argeș, funcție pe care a deținut-o vreme îndelungată, până în 2005, când locul îi este preluat de către Constantin Nicolescu. Rămâne, totuși, al doilea om în P.S.D. Argeș, ca președinte executiv, între anii 2005-2008.
Nici la alegerile din 1996, Filip Georgescu, deși era președintele organizației, nu candidează pentru un nou mandat de deputat, lăsând locul pentru candidați trimiși de Centru, precum Alexandru Stănescu și Dan Ghibernea. A fost o perioadă grea, de pierdere a alegerilor, când foști mari pedeseriști (precum Gigi Văsâi, Ion Burnei, Gheorghe Davidescu, Dan Manu etc) plecau din partid pentru a înființa fie P.D.C, fie, apoi, A.p.R. În 1997, când îi vizitează Ion Iliescu, abia de se mai strâng 40 de membri la Teatrul „Davila”. Partidul mai avea un singur primar de oraș în tot județul, pe Gheorghiță Boțârcă, la Topoloveni. Dând dovadă de spirit organizatoric, Filip Georgescu reface filiala pentru alegerile din 2000.
După 10 ani, la alegerile din 2000, Filip Georgescu obține un al doilea mandat de deputat de Argeș. În 2004, al treilea mandat. În 2008, al patrulea mandat. Este deputat, așadar, până în anul 2012. An din care face un pas înapoi din politica militantă, mulțumindu-se cu postura de pensionar. Unul care a făcut și desfăcut multe în Argeș. S-a retras la timp din politica mare.
P.S. Dl. Filip Georgescu nu m-a agreat niciodată. L-am criticat de nenumărate ori. A cerut în mai multe rânduri să fiu dat afară de la ziarul la care lucram (fostul meu șef poate depune mărturie). „Dă-l afară pe țărănistul ăla!”, zicea. „Dacă a spune adevărul înseamnă să fii țărănist, atunci sunt țărănist. Sau liberal. Sau pedeserist!”, mă apăram. „Nu am bani să angajez cinci oameni în locul lui!”, îi răspundea dl. Golescu, după care trimitea alt ziarist să stea de vorbă cu Don Felipe, iar a doua zi apărea un articol laudativ la adresa acestuia… De altfel, din toamna anului 2000, nici nu am mai avut voie să merg la conferințele de presă ale PDSR Argeș.
Nota redacției: Din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.
