Sava Costache s-a născut la 3 decembrie 1928, în comuna Corbeni, Argeș. Își câștigă singur existența de mic copil, lucrând, de la 8 ani, ca băiat de prăvălie la București, prin intermediul unor rude. Remarcat la învățătură, urmează o școală juridică de doi ani, iar după război, o școală tehnică. După absolvirea, în 1950, a Facultății de Chimie Industrială din cadrul Institutului Politehnic București, lucrează ca inginer la Combinatul Petrochimic Borzești și, ulterior, ca director al Rafinăriei Onești (1958-1966).
Iată ce scrie Ion Juvara, în volumul „Așa a fost. Amintirile unui chirurg” (1996), despre Sava Costache: „La Onești l-am cunoscut pe directorul Fabricii Chimice, Costache Sava, care mă ajutase în câteva rânduri la dotarea spitalului; cu el am rămas prieten toată viața. Directorul acela a dus o politică de cadre foarte bună: se înconjurase de oameni foarte bine pregătiți, majoritatea cu dosare proaste, făcând parte din fosta burghezie; totuși, îi angajase pe răspunderea sa. Era un bun organizator și cu dorința permanentă de a se instrui. Îmi aduc aminte de un drum cu mașina lui la București, la un arhitect, cu care am avut o conversație susținută despre diverse publicații. El asculta atent, își nota cărțile și, întâlnindu-l mai târziu, am constatat că le citise pe toate”.
Din dorința de a se apropia de locurile natale, Sava Costache e cel care propune forurilor de atunci construirea la Pitești a unui combinat petrochimic. Combinat la construcția căruia participă, fiind și primul său director general. Între 1969-1974 a fost ales deputat în Marea Adunare Națională. În 1974 intră în conflict direct cu Elena Ceaușescu, „chimista de renume mondial”, fiind condamnat la 4 ani închisoare pentru un așa-zis sabotaj (în urma incendiului din 14-15 aprilie 1974). Sentința îi este comutată până la urmă, Sava Costache fiind mutat disciplinar la Combinatul Ișalnița. Reușește târziu (în 1982) să revină la Pitești, ca inginer chimist la Direcția Agricolă Argeș, ocupându-se de chimizarea agriculturii. Se pensionează de aici în 1990.
Cunoscut de petrochimiști, dar și pentru trecutul său, Sava Costache este propus pentru funcția de senator de Argeș, pe lista F.S.N. Este primul caz în Argeș în care un fost deputat în M.A.N. este ales senator în primul parlament democratic, cu voturile a 315.000 de argeșeni.
La 9 februarie 1992, deși era încă senator, candidează pentru funcția de primar al Piteștiului, din partea F.D.S.N. (după ruptura FSN, a rămas cu Ion Iliescu), obținând doar 3738 de voturi, în turul al doilea intrând atunci, la primele alegeri libere, Tudor Pendiuc (F.S.N.) și Viorel Raicu (P.N.L.). L-am cunoscut puțin. Este tatăl profesorului și scriitorului Lucian Costache.
După încheierea mandatului, nu mai este propus pentru o funcție de parlamentar, ca și alții. În mandatul 1990-1992, parlamentarii mergeau la ședințe ca elevii la școală, fiind destul de rupți de viața organizației județene. La Pitești, alți lideri au tras sforile în tot acest timp. După septembrie 1992, Sava Costache se retrage din viața politică activă. Moare la 4 februarie 1998.
Nota redacției: Din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.
