CUM FUNCȚIONA CONSILIUL LOCAL PITEȘTI LA 1926 (38)

Pitestiul vechi

La 15 aprilie 1926, Ministerul de Interne valida ca primar al orașului Pitești pe Ștefan Martinescu. Prin același ordin, era validat și noul Consiliu local, compus din 15 consilieri aleși și 10 consilieri de drept. Ulterior, consiliul local cooptează două doamne, pe Elena P. Stavăr și pe prof. Ioana Dinescu, și doi consilieri județeni, ing. Emil Trepteanu și pe maiorul P. Șerbănescu.

Legea de unificare administrativă din 1925 nu era prea clară/eficientă. În baza acestei legi, au fost cooptați (nu aleși) în Consiliul Județean doi consilieri orășenești, Marin V. Popescu și N.D. Popescu, și însuși primarul Piteștiului, Ștefan Martinescu. Nu poți fi și primar, și consilier județean, și subordonat și șef, în același timp, dar atunci se putea.

Treburile administrative, în aceste condiții, nu funcționau cum trebuie – prea multe înlocuiri, cooptări din mers, demisii și alegeri parțiale. Dar așa era legea, în definitiv.

Cel mai grav era altceva. Instabilitatea administrativă era maximă, ținând cont de instabilitatea politică guvernamentală. Practic, imediat ce pica un guvern, din varii motive, și se numea un altul, de altă culoare politică, se schimba, automat, și primarul, și prefectul, și consiliul local. Singurii care rămâneau pe funcție erau consilierii locali de drept. Acești consilieri de drept erau, conform legii din 1925, reprezentanți ai celor mai vechi titulari ai învățământului primar de stat, profesional și secundar, un reprezentant al cultului ortodox, șefii din teritoriu al ministerelor Sănătății Publice și Ocrotirilor Sociale, Agriculturii și Lucrărilor Publice și ai Camerelor de Comerț și Industrie.

Cei 10 consilieri de drept nu asigurau majoritatea, dar se puteau alia cu consilierii politici aleși, 15 la număr, dar aceștia chiar depindeau de votul politic. Totul depindea de abilitatea primarilor aleși politic de a-și crea majorități. Cu alte cuvinte, viața administrativă era destul de complicată în perioada interbelică, tocmai prin existența consilierilor de drept, care puteau crea majorități care nu coincideau cu culoarea politică a primarului sau guvernului. Și vom mai vorbi despre asta!

Nota redacției: din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

+ 69 = 75