Dintr-un proces-verbal încheiat la Primăria Pitești la data de 17 februarie 1944, de către un anume Consiliu de colaborare, aflăm un lucru surprinzător. Printre multele probleme discutate s-a aflat și „casa natală a domnului mareșal”. Citez:
„Casa natală a domnului mareșal a fost expropriată definitiv, prețul plătit și hotărârea investită cu titlu executoriu. S-a dat termen de evacuare la 1 aprilie 1944. De la această dată, cu fondul de 1.100.000 se vor face reparațiunile necesare imobilului.
Domnul primar cere consiliului a se pronunța asupra destinației ce urmează a se da acestui imobil”.
Primar era lt. colonel Emil Poruțiu. Casa se afla pe strada Smeurei și era destul de mare. Nu știm de ce avea nevoie de bani mareșalul Antonescu la acea dată, aflat atunci în retragere, înfrânt, de pe frontul de Răsărit. Era convins că războiul e pierdut să că va trebui să plece din țară? Având, firește, nevoie de bani? O ipoteză pe care istoricii nu au luat-o în calcul până acum.
Dar primarul-colonel Poruțiu cere păreri pentru a da o trebuință acestei case. Iată discuțiile:
„Preotul Marin Diaconescu înștiințează consiliul că vor urma tratative între d-na Bobancu și Căminul Cultural al orașului pentru fuzionarea Ateneului Ionescu-Gion și apoi s-ar putea instala muzeul și biblioteca în acest imobil.
Dl. Minoiescu propune a se înființa un muzeu regional și o expoziție anuală a produselor tineretului școlar. Dl. Cornel Zamfirescu propune a se instala Muzeul „Ionescu-Gion”.
Domnul primar decide:
Se constituie un comitet din membrii consiliului, format din domnii: Franțz Cheresteni, directorul liceului teoretic de băieți din oraș, ca președinte; pr. Marin Popescu, membru; profesor Ion Steriopol, membru; pr. Marin Diaconescu, membru. Acest comitet are însărcinarea de a studia și propune destinația ce urmează a se da acestui imobil. Comitetul va depune raportul la o ședință viitoare a consiliului”.
Dar timpul nu mai avea răbdare. Urmează, în curând, bombardamentele americane asupra Piteștiului, întoarcerea armelor la 23 august 1944, arestarea lui Antonescu, numai de casa lui și de mutarea Ateneului „Ionescu-Gion” acolo nu mai ardea nimănui.
Casa nu mai există de multă vreme. La un moment dat, primarul Tudor Pendiuc schimbase denumirea străzii, din strada Smeura în „Ion Antonescu”, dar, pe vremea lui Adrian Năstase, a apărut OUG nr. 31 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii. Așa că, după ce piteștenii își schimbaseră actele de identitate, la scurtă vreme s-a revenit la Strada Smeurei, întrucât Antonescu este sub incidența acestei legi.
Și dacă ar mai fi rămas pe picioare, conform acestei legi, casa nu ar fi putut purta nicio plăcuță memorială pe care să scrie: Aici s-a născut Ion Antonescu…
Nota redacției: din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.
