Mai întâi, americanii au bombardat Ploieștiul, rafinăriile din jur, pentru a nu mai ajuta armata germană cu combustibil. În mai 1944, vine rândul și Piteștiului. Pentru prima oară, piteștenii s-au confruntat cu războiul în mod direct, nu doar cu soldați trimiși pe front.
Cel mai promițător istoric piteștean, Narcis Ionuț Gherghina, absolvent de Istorie, decedat la o vârstă extrem de fragedă (1979-2007), a reușit să publice, la 23 de ani, o extrem de documentată carte, „Istoria bombardamentelor americane asupra fostelor județe Argeș și Muscel, 1943-1944”, Editura Carminis, 2002. Am avut totală încredere în Narcis, l-am pus redactor-șef al revistei „Restituiri Pitești”, s-a implicat total în această misiune, dar cred că am făcut prea puțin pentru el (îl plâng și acum, ca la înmormântarea sa, îmi caut o scuză, eram în zor cu înființarea filarmonicii atunci, boala lui a fost fulgerătoare și necruțătoare).
Așadar, ce aflăm de la Narcis? La 20 mai 1944, primarul de atunci, lt. colonel Emil Poruțiu, trimite Ministerului de Interne un raport cu privire la distrugerile provocate de americani în bombardamentul din 6 mai:
„În urma bombardamentului (…), orașul Pitești a fost grav avariat. S-au distrus 158 case; s-au avariat 365 clădiri, s-au făcut de neîntrebuințat 15 clădiri de interes general, s-a distrus unul din motoarele uzinei de apă (pompe), s-a distrus imensa majoritate a rețelei electrice; s-au lovit 31 de străzi și s-au distrus pe mari întinderi conductele de apă și canalele”.
Au murit, atunci, 140 de piteșteni identificați și 36 neidentificați. Plus 108 răniți internați în spitale și circa 350 de răniți. Bombardierele au încercat să lovească gara Pitești, dar bombele au lovit în Zăvoi, unde era zi de târg și erau masați mulți locuitori.
Pagubele se ridicau, conform estimărilor, la 24 milioane lei, bani pe care Primăria Pitești nu-i avea. Și nici Guvernul lui Antonescu, aflat în retragere, la acea vreme, în Basarabia, Frontul II Ucrainean înaintând spre Chişinău. Economia era în colaps, deci nu a venit niciun ajutor.
La 4 iulie 1944, bombardamentele americane au continuat asupra Piteștiului, instituind teroarea. Primarul-colonel Poruțiu informează: „în urma bombardamentului efectuat pentru a treia oară asupra orașului Pitești de către aviația inamică în ziua de 4 iulie, după datele culese din primele momente încetării bombardamentului, rezultă următoarea situație: case distruse: 66, case avariate: 132, morți: 3, bombe explodate: 152. Țesătoria Română SA, distrusă complet, Școala Normală de Fete, grav avariată; Moara „Viața”, avariată; instalațiile C.F.R., cu liniile de triaj distruse”.
Nota redacției: din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.
(foto: descriptiv)
Inteleg perfect sentimentul mai ales ca l-am cunoscut personal pe Narcis prin intermediul fratelui meu colegi de an la facultatea de Istorie. Mai tarziu cand si eu am hotarat sa urmez aceasta facultate a fost unul din cei ce m-au incurajat. Mereu imi aduc aminte de voiosia lui, calmul si mai ales incurajarile lui. Un „copil” plun de energie si de voie buna chiar daca viata nu a fost deloc buna cu el. Un istoric desavarsit care ar fi putut face multe pentru noi romanii pentru a ne mentine interesul si mai ales pentru a afla necunoscut din istorie. Dumnezeu sa-l odihneasca alaturi de cei drepti!