ION ANTONESCU DESFIINȚEAZĂ PARLAMENTUL (43)

Pitestiul vechi

Generalul piteștean Ion Antonescu nu a fost parlamentar de Argeș, dar are o legătură specială cu Parlamentul României. E cel care a… desființat surogatul de Parlament inventat de regele Carol al II-lea în 1938, cel pe „bresle”, „meserii”!

La 4 septembrie 1940, Antonescu se aliază cu legionarii lui Horia Sima. O dată cu instaurarea dictaturiii antonesciene, la 5 septembrie 1940, România nu a mai avut în niciun chip Parlament. Carol al II-lea abdică a doua zi, fără a intui ce va urma.  Antonescu a interzis, în continuare, și activitatea partidelor politice, cu excepția Gărzii de Fier (din 14 septembrie, România nici nu mai este numită… regat, deși avea rege, ci Stat Național Legionar, cu un Conducător, Fuhrer, în germană) și a Grupului Etnic German. Constantin (Dinu) Brătianu protestează, alături de Iuliu Maniu, față de politica dusă de Conducătorul statului. Au loc abuzuri, crime abominabile, legionarii îi ucid, printre alții, pe Nicolae Iorga și Virgil Madgearu. Crime la care Antonescu e părtaș.

Dar și legionarii erau nemulțumiți de Antonescu, își doreau puterea absolută și, în ianuarie 1941, pornesc la atac, bazându-se pe Hitler. Ei bine, Hitler îl preferă pe piteșteanul Ion Antonescu la conducerea statului, ca om care putea menține ordinea în țară. După anihilarea rebeliunii legionare, Antonescu a condus țara prin plebiscit, o formă de consultare a cetățenilor întotdeauna foarte favorabilă deciziilor Conducătorului.

Cu timpul, în funcție de situația de pe front, liderii politici sunt, totuși, tolerați, și, mai târziu, încurajați să poarte discuții (fiind însă supravegheați îndeaproape) cu Aliații. La 21 martie 1944, Dinu Brătianu îi scria lui Antonescu: „A coopera mai departe cu armatele germane ar fi să sacrificăm în mod inutil ceea ce ne-a mai rămas ca putere militară…. Țara noastră e amenințată de un pericol la care nu mai poate face față”.

Și Antonescu știa asta, a stat pe front, germanii erau în retragere, zdrobiți de sovietici, ca și armata română, războiul ajunsese la granițele României. România TREBUIA să ceară pacea! Antonescu nu se putea adresa direct lui Stalin, luptase contra lui cu înverșunare. În plus, îi jurase credință lui Hitler. Emisarii trimiși la negocieri erau în genunchi. Până când tânărul rege Mihai I dă lovitura de stat și întoarce armele, la 23 august 1944, ajutat de o mână de oameni.

După 23 august 1944, primele guverne numite – aici ne interesează istoria Parlamentului și a parlamentarilor de Argeș – nu au avut timp vreme de doi ani să convoace alegeri. Teroarea istoriei continua sub o nouă formă.

Nota redacției: din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

77 + = 81