Încă aștept ca un tânăr istoric piteștean, la mulți ani de când există o Facultate de Istorie la Pitești, să scrie/publice o istorie a orașului sub ocupația germană din timpul primul Primului Război Mondial. După ce, la 9 noiembrie 1916, avioane germane au bombardat Piteștiul, lăsând în urmă șase răniți și pagube materiale, peste trei zile, primarul Alexandru Fostiropol a decis ocuparea, fără lupte, a orașului, evitându-se pierderea de vieți, mai ales că armata germană, după ce trecuse Carpații după luptele de la Rucăr, chiar era de neoprit.
La 16 noiembrie 1916, Piteștiul e ocupat de armata germană, armată care, peste două zile, devastează Primăria și arde o bună parte din arhivă. Aflat sub ocupație, este numit primar al Piteștiului, până la 11 noiembrie 1918, Franz M. Lehrer, comerciant și proprietar de etnie germană din Pitești, care deținea și Sala „Lehrer” de pe strada Crinului (viitoarea fabrică de butoaie), pe atunci sală de spectacole.
Un singur fapt pozitiv sub ocupație: din rațiuni de aprovizionare a frontului, în 1917, la Pitești este dată în folosință o fabrică de marmeladă.
Din acea perioadă datează câteva cărți poștale cu Piteștiul editate de către germani, cum este și cea pe care o prezentăm acum, din 1917, apărută la Editura Karl Voegels din Berlin. Imaginea prezintă Târgul de oale de la Pitești și arată care era nivelul de urbanitate din acea perioadă. Dar trebuie să ne asumăm istoria, așa cum a fost ea. Putem face comparații și cu ce e azi, după 100 de ani…
(Nota redacției: Carte poștală din colecția particulară a lui Cătălin Tudor, colecționar și anticar din Pitești. Textul îi aparține lui Jean Dumitrașcu. Cred că reușim, la anul, să publicăm un album inedit cu Piteștiul vechi! Reproducerea cărții poștale este interzisă, fără acordul lui Cătălin Tudor)
