Istoria teatrului din Pitești se pierde în negura timpurilor și ține nu doar de existența unui sediu propriu, ci și de spectacolele susținute. Prima menționare a unui spectacol de teatru în Pitești este din 1841, când trupa franceză condusă de Théodore Goffrey și Valéry a dat spectacole în localul școlii normale (actuala Nr.1, „Nicolae Simonide”). La 1852, arată Sevastian Tudor, la Pitești exista un „teatru stabil”, care avea ca antreprenor pe Ștefan Vlădeanu, iar ca „animator, regizor și profesor” pe C. Halepliu, actor.
O vreme, spectacole de teatru au avut loc la sala „Uklar”, a comunității germane, de pe strada Lascăr Catargiu (Crinului), până când, în sfârșit, în 1914, este construit un sediu propriu pentru Teatrul Comunal Pitești (transformat, în 1916, în spital, după începerea Primului Război Mondial). Pentru a se susține financiar, în perioada interbelică, clădirea teatrului devine și… baie comunală!
După cum arată istoricul Aurel Radu, „după naţionalizarea cinematografului particular <Aquila> din Piteşti (actualul Cinema <Papaiani>- n.m.), fostă proprietate a lui Constantin Mircea, din anul 1947 este transformat în Teatrul Muncitoresc Piteşti, în subordinea Consiliului Sindical Judeţean Argeş. Bineînţeles că noua locaţie nu corespundea cerinţelor unui teatru, astfel încât s-a făcut apel la sindicaliştii argeşeni care şi-au cedat salariul pe o zi şi au prestat muncă voluntară, în total de 38.000 ore (ceea ce ar reprezenta munca voluntară zilnică de 8 ore a 100 de oameni în circa 48 de zile!), într-un entuziasm unanim, aşa cum s-a consemnat în mod propagandist în documentele din arhiva Partidului Muncitoresc Român: <Şantierul teatrului a fost cuprins de flacăra întrecerilor socialiste. În brigăzi munceau cot la cot muncitori, funcţionari şi elevi, toţi cuprinşi de unul şi acelaşi gând: înfăptuirea unui locaş cultural >.
La 6 martie 1948, Teatrul Muncitoresc din Piteşti îşi ridică pentru prima dată cortina cu piesa <Insula Păcii> de Evgheni Petrov în regia lui Victor Handoca”.
Fotografia este din anul 1945.
(Nota redacției: O nouă fotografie din colecția particulară a lui Cătălin Tudor, anticar și colecționar din Pitești. Textul aparține lui Jean Dumitrașcu. Cred că reușim, la anul, să publicăm un album inedit cu Piteștiul vechi! Reproducerea imaginilor este interzisă, fără acordul lui Cătălin Tudor)
