INTERVIURI REGĂSITE (3)
„Sper să mă întâlnesc, în finală, cu președintele țării și să-l înving”
-interviu cu dl. Emil Constantinescu, președintele C.D.R.-
-D-le profesor, am observat că sunteți decis să jucați în forță în această campanie electorală. Când ați declarat că președintele Ion Iliescu este primul care încalcă legea, la ce v-ați gândit concret?
-Mai întâi, e vorba de Constituția României. Conform acesteia, președintele trebuie să asigure aplicarea ei și sunt numeroase puncte din Constituție care nu au fost aplicate. Sigur, nu președintele era cel care, direct, trebuia să facă acest lucru, dar Constituția nu numai că îi oferă ca prerogative să vegheze la buna desfășurare a instituțiilor fundamentale ale țării – Parlament, Guvern, Justiție – dar îi dă și mecanismul de aplicare, prin mesaje parlamentare. El putea și, după părerea mea, avea obligația să ceară ca anumite prevederi să fie respectate.
-Care sunt acestea?
-În primul rând, instituția Avocatul Poporului. În al doilea rând, o lege a răspunderii ministeriale. Nu vi se pare ciudat că tocmai acele prevederi care se referă la apărarea cetățeanului în fața statului sunt cele care nu s-au aplicat?! Iată că noi, C.D.R., am reușit, după patru ani de lupte, să facem ca o moțiune să fie aprobată de Camera Deputaților. Obținând majoritatea, înseamnă că și cei din arcul guvernamental au votat… Pentru noi, fiindcă aveam atâta dreptate cu moțiunea energiei, încât nu au mai putut altfel. Ce s-a întâmplat, însă, mai departe? Moțiunea prevedea că Executivul e obligat să precizeze dimensiunile pagubelor, responsabilitățile administrative, civile și chiar penale. Ei bine, nu s-a întâmplat nimic. Guvernul a arătat, cu cinism, că nu există o lege a răspunderii ministeriale și nimeni nu e vinovat. Ori președintele Iliescu trebuia să ceară o asemenea lege.
-Revenind la Constituție, credeți că este constituțională o candidatură a d-lui Ion Iliescu la președinție?
-În această problemă, eu nu sunt singurul care am dreptul să nu mă pronunț. Pentru că, sigur am și eu părerea mea, mai ales că sunt și jurist, dar las pe specialiști, presa etc, să se pronunțe. Eu vă pot spune un punct de vedere al meu: doresc din tot sufletul să mă întâlnesc, în finală, cu președintele Iliescu. Pentru că ceea ce a adus România la dezastru a fost ceea ce putem numi „regimul Iliescu”. Și doresc să am această dezbatere acum, după patru ani de la cea precedentă, în care să-l am ca interlocutor. Deci, eu doresc ca președintele Iliescu să candideze și, bineînțeles, să piardă.
-Dintre ceilalți contracandidați, care vi se pare cel mai puternic?
-Vreau să vă spun că acesta e un lucru care nu mă interesează absolut deloc. Pentru că, în peisajul politic românesc, eu reprezint un segment foarte precis de centru-dreapta. Printr-o structură politică doctrinară și o ofertă precisă, reprezentând o parte a cetățenilor țării care au aderat la anumite principii, eu am un anumit mod de a vedea lucrurile. Eu mă raportez la acești cetățeni, indiferent cu ce contracandidat mă întâlnesc, și vreau să vă spun că aceste întâlniri nu sunt negociabile. Eu îmi voi susține până la capăt punctele de vedere pentru a câștiga, fiind dator acestor oameni.
-În actuala etapă, a alegerilor locale, Convenția a început să fie zgâlțâită de luptele dintre unele partide. Dv., ca președinte al C.D.R., cum vă implicați?
-Eu am luat, ca președinte, câteva măsuri „chirurgicale” în urmă cu un an, când au ieșit din C.D.R. partide ca P.A.C. și PL 93. De atunci, orice divergențe grave dintre partide au încetat la nivel central. Chiar s-a acceptat ideea că președintele poate suspenda acele formațiuni care încalcă moratoriul nostru intern. La nivel local, însă, există orgolii, interese… normale și chiar animozități perfect umane, explicabile. Oriunde în lume, într-un partid, cu cât e mai mare, cu atât luptele interne sunt mai vizibile. Dar într-o alianță ca a noastră?!
-Nu credeți că e nedrept procentajul pe care l-au primit unele partide din Convenție față de circa 65% al P.N.Ț.C.D.?
-E normal procentul. În politică nu se poate lucra inginerește. V-am spus mai înainte că sunt jurist, acum vă vorbesc ca inginer. Nu se poate trasa o linie cu rigla de calcul, orice s-ar crede. Este o performanță a noastră că am reușit – pierzând timp enorm, un an de nesfârșite discuții – să armonizăm interese partinice.
-O ultimă întrebare. Ce v-a determinat să începeți campania electorală la Curtea de Argeș?
-Lăsând de-o parte faptul că sunt argeșean, am avut în vedere rațiuni importante, cu rezonanță națională. Curtea de Argeș este, nu-i așa, prima capitală a Țării Românești! Să începem cu începutul!
-Vă mulțumim!
Jean Dumitrașcu
(I-am luat, de-a lungul anilor, începând cu 1993, multe interviuri d-lui Emil Constantinescu, fie când se afla în Opoziție, fie când a ocupat funcția de președinte al României. Ultima întâlnire e de dată recentă, 27 septembrie 2019, când a vizitat Filarmonica Pitești, iar S.P.P. mi-a blocat cam toate birourile!
Iată că, la 19 noiembrie, dl. Emil Constantinescu împlinește 80 de ani (momentul va fi marcat și printr-un volum omagial, singurul argeșean care a fost invitat să scrie câteva rânduri fiind dl. Sergiu Rizescu). Este motivul pentru care republic acum acest interviu, într-o serie pe care am inițiat-o recent și care se va finaliza într-o carte de convorbiri cu personalități politice și culturale. Firește, și ca să-i urăm La mulți ani!
Am recitit interviul cu atenție. În aprilie 1996, iată, îmi declara că… spera să intre în finală cu dl. Ion Iliescu – chiar și-l dorea contracandidat! La 17 noiembrie acel an urma să fie ales președinte al României. Este în plină activitate și acum, deși a ieșit din politică pe scara din spate. Dar istoria nu și-a spus ultimul cuvânt.)
