ALEXANDRU PALEOLOGU, UN CONTRAREVOLUȚIONAR DE PROFESIE!

Politic

„INTERVIURI REGĂSITE” (5)

„Am fost, sunt și rămân contrarevoluționar”

-interviu cu senatorul de Argeș Alexandru Paleologu-

-D-le Alexandru Paleologu, de curând ați devenit membru al P.N.L. Se pare că, după demisia dumneavoastră de la P.A.C., nu v-ați motivat gestul față de organizația Argeș a P.A.C., pe care o reprezentați ca senator…

-Nu am nicio obligație să motivez. Motivațiile mele sunt absolut personale și vin din discrepanța care s-a adâncit între mine și felul cum se desfășoară P.A.C. Evident că, venind aici în Pitești, voi avea ocazia să spun public anumite lucruri. Nu vreau să spun, însă, nimic de natură polemică sau să fac publică nemulțumirea mea crescândă față de P.A.C., fiindcă aceasta exista de mult…

-Deci…

-Nu vreau să fac polemici, nu vreau să alimentez și eu puternicul fenomen care, de un an și ceva, macină puternic opoziția. Se pare că a ne consuma energiile și înverșunările unii contra altora, ca maniaci ai polemicii, lăsând teren liber celor care profită de aceste disensiuni, e o inconștiență și o probă de inadecvare la realitate, ca să nu spun de nepatriotism. Deci, nu vreau să explic integral ce m-a făcut să părăsesc P.A.C. Dar, pentru mine, un lucru e clar: tendința P.A.C. e una republicană, pe când eu sunt un monarhist ireductibil.

-Dv. reprezentați în continuare Argeșul din partea C.D.R.?

-Evident.

-Veți reprezenta județul nostru de acum înainte și din partea P.N.L. Argeș?

-Parlamentarii veniți din celelalte formațiuni, mulți chiar din P.A.C., sunt în P.N.L. Problema care se pune e, după mine, nu a formațiunilor liberale, care sunt prea multe și care au proliferat ca „scaunele” lui Eugen Ionesco, ci a oamenilor liberali care gândesc și simt în sensul libertății individuale și al proprietății. Individul nu e făcut pentru stat, ci statul pentru individ. În acest sens, e liberal orice om care nu e socialist!

-Credeți în unificarea liberală?

-Cred în ea și mi se pare că e singurul lucru pentru care merită să ne mobilizăm toate forțele.

-Unificarea e posibilă numai în cadrul C.D.R.?

-După mine, da. Convenția e, cu toată ineficiența sa și cu toate dezamăgirile pe care le-a provocat, singura care poate organiza o opoziție percepută ca atare de către electorat. Noi avem obligația să venim în fața electoratului nu pentru a-i urma deciziile, multe foarte obscure și puțin adecvate cu realitatea, ci pentru a-i oferi niște criterii de acțiune viabile, acceptabile.

-Dincolo de unificarea liberală nu se poate accede și la o unificare a forțelor opoziției, o opoziție divizată foarte?

-Opoziția e liberală toată! De unde se și opune la socialismul de azi, chiar dacă i se spune social-democrație. Aiurea, că nu e așa ceva! Social-democrația e un fel de liberalism mai de stânga. Opoziția are nevoie de posibilitatea unei alternative credibile de guvernare…

-În altă ordine de idei, cum interpretați acuzațiile aduse președintelui Ion Iliescu cum că ar fi fost „agent” K.G.B.?

-Mie mi se pare că lucrurile sunt fără efect. Mai întâi, de la început eram convins că așa este, dar nu asta era ceea ce mă deranja. Și Gorbaciov a fost același lucru, și Andropov, și Bush în țara lui. Nu asta mi se pare grav…

-D-le Paleologu, dv. povestiți, în „Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor”, că ați fost căutat, până la căderea lui Ceaușescu, din U.R.S.S., de un poet, ca din partea lui Gorbaciov, pentru a se informa ce se întâmplă…

-Da. Asta arată că la Moscova era o anumită regie pentru așa-numita revoluție din România. Ea a fost spontană la Timișoara, e adevărat. Totuși, undeva exista un scenariu pentru Europa de Est, care la noi a fost corectat. A fost nevoie să se provoace o baie de sânge pentru a orbi societatea asupra a ceeea ce se întâmpla în spatele punerii mâinii pe putere.

-Dv. ați caracterizat odată evenimentele de atunci ca fiind o… contrarevoluție.

-Da, contrarevoluție eșuată.

-Vedeți, aproape tot așa vorbește și P.S.M.-ul, că a fost o contrarevoluție!

-Eu știu că purtam, în anii de pușcărie, la colonia de muncă, pe timpul iernii, un fel de pufoaică pe spatele căreia aveam două litere negre: „C.R.”, contrarevoluționar. Asta sunt, asta eram, asta rămân! Pentru că sunt împotriva ideii de revoluție. Ideea de revoluție nu e un salt al societății. În sens etimologic, revoluția ar fi o desfășurare necesară și fatală a societății cu 180 de grade, dar revoluția ca izbucnire în societate e nenaturală, e pusă la cale și întotdeauna criminală!

-Revoluția nu pleacă niciodată de jos, din popor?

-Niciodată, chiar dacă, în aparență, se fabrică această imagine. Revoluția e o conspirație criminală împotriva valorilor, în contra tradițiilor și a simpatiei umane!

-Nu sunt, uneori, necesare?

-Nu! Sunt absolut nocive și trebuie evitate cu groază. Acolo unde bănuiești sâmburele revoluției trebuie sî poți să-l stârpești de la început. De altfel, Dostoievski, în „Demonii”, a arătat cum se creează nucleele revoluționare: din ură împotriva realității divine. Tot ce e urât de Dumnezeu, nu e urât de revoluționari!

-!!

Jean Dumitrașcu

(interviu apărut la data de 15 iunie 1995. În perioada 1992-1996, cât a fost senator de Argeș, m-am apropiat foarte mult de dl. Paleologu. Am și realizat nu mai puțin de 10 interviuri în această perioadă, dar am stat și mult de vorbă, fără reportofon în față. Șeful său de cabinet, dl. Sorin Popescu, mă suna scurt: „A venit!” Și lăsam totul baltă… Nu puteam rata asemenea întâlniri!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

+ 43 = 49