Radu Aldulescu este unul dintre cei mai importanți scriitori români de astăzi. Puțină lume știe că ani buni a trăit la Mioveni, unde și-a scris mai multe romane de răsunet, și a colaborat cu ziare și reviste din Pitești, implicându-se în viața culturală locală.
Dintre romanele sale, menționăm: „Sonată pentru acordeon”, „Amantul Colivăresei”, „Îngerul încălecat”, „Istoria eroilor unui ținut de verdeață și răcoare ”, „Proorocii Ierusalimului”, „Mirii nemuririi” , „Ana Maria și îngerii”, „Cronicile genocidului”, „Istoria Regelui Gogoșar”.
Săptămâna aceasta, „România literară”, cea mai importantă revistă culturală a țării, a dat publicității o „listă canonică” intitulată: „100 de cărți de proză în 100 de ani (1918-2018)”, listă rezultată în urma consultării a 30 de critici și istorici literari de azi, în frunte cu Nicolae Manolescu. Printre cele mai bune cărți scrise în ultima sută de ani figurează, la loc de cinste, și „Amantul Colivăresei” al lui Radu Aldulescu, apărut în 1996.
Romanul „Amantul Colivăresei” al lui Aldulescu este pus alături de „Ion”, de Liviu Rebreanu, „Hanu Ancuței”, de Mihail Sadoveanu, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, de Camil Petrescu, „Maitreyi”, de Mircea Eliade, „Ciulinii Bărăganului”, de Panait Istrati, „Moromeții”, de Marin Preda, „Nostalgia”, de Mircea Cărtărescu ori „Jurnalul fericirii”, de Nicolae Steinhardt.
„Amantul Colivăresei” se inspiră din realitatea sumbră a societății românești din ultima perioadă a lui Nicolae Ceaușescu. Merită citit !
