Titlul articolului nu este corect, dar am folosit termenul de „trăsură” întrucât este foarte cunoscut. Ce vedem în imaginea din centrul Piteștiului, de la 1914, este o trăsură de lux, specifică orașelor, folosită de oamenii înstăriți, și care se numește landou. Aceste trăsuri aveau ca specific o vizibilitate maximă a ocupanților, pentru ca toată lumea de pe stradă să îi vadă cum treceau spre diferite destinații, majoritatea de plăcere (se mergea, pur și simplu, „la plimbare”).
Landourile erau folosite în Pitești în perioada în care vremea era bună. Au apărut pe vremea lui Cuza, au dispărut târziu, în jur de anul 1960. Distanțele erau scurte, orașul nu era deloc mare, de la domiciliu până la Primărie, Gară, Tribunalul care tocmai se finaliza în 1914, Grădina Publică sau până în Pădurea Trivale, de exemplu.
Vreme de câteva decenii, landourile s-au aflat la mare cinste, până la apariția primelor autoturisme, iar cei avuți au sărit din trăsuri direct la volan. Dar suntem în anul 1914, Primul Război Mondial urma să apară în curând pentru oamenii simpli, trimiși pe front, iar pentru cei înstăriți doar în cărțile de istorie și prin ziare, dar acesta e alt subiect. Așa că, deocamdată, unii piteșteni se plimbau liniștiți în trăsuri pe Strada Mare (Șerban Vodă).
(Nota redacției: Carte poștală din 1914, din zona „Fortuna”, Editura Mihail Lazar Fiul, din colecția particulară a d-lui Cătălin Tudor, colecționar și anticar din Pitești. Textul îmi aparține – Jean Dumitrașcu. În ce mă privește, scriu din mers o istorie a Piteștiului, una destul de complexă, în lipsa multor izvoare istorice. Sunt convins că reușim, anul acesta, să publicăm, eu și dl. Cătălin Tudor, un album inedit cu Piteștiul vechi! Reproducerea cărții poștale e posibilă numai cu acordul d-lui Cătălin Tudor.
