Biserica „Sfântul Nicolae” din Pitești are o istorie de tot tragică. Pusă la pământ de cutremurul din 1802, reconstruită în 1812, a fost demolată, la ordinul autorităților comuniste, în 1962, cu tancurile, în numele sistematizării Piteștiului. Biserica ar merita o monografie, dar până atunci trebuie să ne mulțumim cu istorii parțiale.
La un moment dat, în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, această biserică a fost una dintre cele mai bogate, fiindcă printre enoriașii săi se aflau cei mai bogați piteșteni care trăiau în zona centrală. Treptat, a ajuns să dețină… spații comerciale, să trăiască (și) din chiria lor. La începutul secolului XX, enoriașii săi au scăpătat, au apărut alți oameni bogați, în alte zone ale orașului. Biserica a avut de suferit, la un moment dat a trecut în subordinea bisericii Sfântul Gheorghe din apropiere. Probabil a contat și vreun preot care nu și-a făcut datoria, există documente care vorbesc că biserica ar mai fi avut, la un moment dat, doar 20 de enoriași arondați! Cert este că, din cauza problemelor financiare, în 1910, biserica „Sf. Nicolae” vinde Primăriei Pitești două imobile din str. Plevnei, iar la 1922 scoate la vânzare și prăvălia „Hala cu Bere”. Ba chiar lăcașul bisericii e scos la vânzare în 1924!!!
Toate aceste mici-mari amănunte or fi făcut pe cineva să arunce vreun blestem asupra bisericii?! În anii 50, după demolarea bustului lui Brătianu, zidurile bisericii Sf. Nicolae sprijineau o uriașă pancartă cu… Partidul Comunist al Uniunii Sovietice! Cu toată această pângărire, biserica tot nu a putut fi salvată…
Dintr-un studiu al reputatului istoric piteștean Aurel Radu – cel care a publicat în 2013 un foarte interesant studiu pe această temă – am mai aflat, de pildă, că la 1916 această biserică a… vândut 14 bucăţi de piatră (lespezi, cruci rupte, pisanii), rămase de la vechile morminte strămutate la cimitirul Sf. Gheorghe. Pragmatici, să recunoaștem, preoții de atunci.
Personal, mi se mai pare straniu cum o biserică a gestionat niște restaurante, a făcut plasamente financiare și a vândut cruci vechi… Dar, mai mult ca sigur, nu era singura care proceda astfel, dar cine să vorbească despre adevărata istorie a bisericii strămoșești!?
Săpăturile arheologice din 2007, când a fost refăcută Strada Mare din Pitești, nu au scos la iveală mare lucru, astfel că ideea mea de a se acoperi cu un pavaj de sticlă vechile temelii nu s-a justificat…
Fotografia îmi aparține, e din vara anului 2007, când Muzeul Județean Argeș a făcut săpături. Afișul cu vânzarea bisericii a fost scos la iveală de dl. Aurel Radu. Sunt convins că la anul, împreună cu dl. Cătălin Tudor, o să publicăm o istorie ilustrată a Piteștiului cu totul inedită.
Cunoscuta ca biserica cu ceas! Nu am trecut pe acolo pe toată perioada când a fost demolată. Păcat!