DEBUTUL MEU ÎN PRESĂ
„Stări de spirit românești”
Dacă oficialii noștri se feresc a vorbi despre sufletul românesc cel de toate zilele, preferând a invoca pe la sărbători laico-religioase falnice (dar trecute) stări de spirit, în schimb, presa a devenit o adevărată instituție medicală, prin cotidianul gest al luării pulsului sufletului românesc.
Fișa clinică a acestuia este a unui grav bolnav la căpătâiul căruia se îngrămădesc toți, de la medicul lui Moliere, consilieri prezidențiali, până la ultimul pasager Tarom. E bine să nu se uite că în zadar acționezi asupra efectelor, dacă ignori cauzele. Și printre cauze, un loc de frunte îl deține comunismul, pe care unii deja l-au uitat și iertat creștinește. Căci prea puțin ne mai definește noicianul „sentiment al ființei” și prea mult „sentimentul românesc al mișto-ului” (Alexander Baumgarten), dacă un român, pe care l-am auzit deunăzi a putut spune, meditativ: „Comunismul la noi a fost făcut la mișto!” Dar am făcut mișto nu numai de noi, ba chiar față de condiția umană însăși!
Stările de spirit ale românului – de la speranță și fericire la iubire, ură, nerușinare, invidie etc. – sunt toate FACTORI POLITICI, față de care trebuie ținut seama cel puțin în vreme de campanie electorală.
Jean Dumitrașcu
P.S. 1. Este articolul meu de debut absolut în presa scrisă – ca poet, debutasem public, ca elev, în 1986; articolul de față a fost publicat ca editorial în „Informația Piteștiului”, anul I, nr. 23, 2 iulie 1992, publicație înființată și condusă de poetul Călin Vlasie, făcând parte dintr-o serie de micro-studii de psihopatologia vieții social-politice din România. Eram student la Drept…
P.S. 2. Am publicat, în InfoPitești, în ultima vreme, o serie de interviuri realizate de mine în perioada 1993-2000, cu diverse personalități politice. Aveam de gând să continui cu multe alte zeci de interviuri, dar am constatat un interes restrâns (ca număr de vizualizări la care eu am acces) din partea cititorilor de astăzi despre Corneliu Coposu, Ion Rațiu, Emil Constantinescu, Mircea Ionescu-Quintus, Radu Câmpeanu, Alexandru Paleologu etc. Au rămas nerepublicate zeci de interviuri cu Emil Constantinescu, Ion Iliescu, Corneliu Vadim Tudor, Ilie Verdeț, Adrian Păunescu, Radu Câmpeanu, Corneliu Coposu, Nicolae Manolescu, Ana Blandiana, Ștefan Augustin Doinaș, Paul Goma, Mihai Șora, Eugen Simion, Stelian Tănase, Antonie Iorgovan, Valeriu Tabără, Adrian Năstase etc.
P.S. 3. Am republicat aceste interviuri ca reacție la unele comentarii din presă, că m-am apucat, mai nou, de presă, cu InfoPitești (un ziar realizat în timpul meu liber). Firește, ziariștii tineri nu știu ce am făcut de-a lungul anilor, mă știu doar ca manager al Filarmonicii Pitești și șef al Cinematografului „București”. Pe scurt, și deloc exhaustiv, trebuie să fac unele precizări. Am făcut presă activă din 1992 și până în prezent și am publicat peste 15.000 de articole. Am lucrat la „România Liberă” (când avea 1.000.000 de exemplare tiraj), la Radio „Europa Liberă”, la „Argeșul”, la „In…amicii”, la „Altceva”, „Trimbulinzii” etc. În 1993, am fost cofondator la revista literară „Ullyses”. Am reînființat revista de cultură „Argeș”, în 2001, și am condus-o 10 ani. În anii 2001-2003, am condus „Săgetătorul”. În 2006, am înființat și condus Caietele „Vladimir Streinu”. Am fost redactor-șef adjunct la „Buletin cultural argeșean” ani buni. Am înființat ziarul „Informația piteștenilor”, în 2007, și l-am condus 10 ani, în înființat, în 2010, revista de cultură muzicală „Euphonia”, pe care o conduc și în prezent. Mai nou, am înființat o revistă de cinematografie, care sper să aducă ceva nou, mai ales că piața nu oferă alternative…
P.S. 4. Sunt scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, din 2006. Sunt în comitetul director, secretar al filialei, organizăm lunar lansări. Am publicat mai multe cărți, sper că voi găsi sponsori și pentru celelalte scrise și rămase în manuscris…
