Unul dintre cei mai de seamă artiști ai Piteștiului este maestrul coregraf Dorin Oancea. Activitatea sa de-o viață este impresionantă, de poveste, dar mai puțin cunoscută, din păcate, vai, de cei de astăzi. Dovadă că a fost dat la o parte acum câțiva ani, ca și când nu era omul care zeci de ani a făcut fală județului. La un moment dat, Dorin Oancea, sfidând legile firii, a creat ansambluri de dansatori formate din persoane care nu auzeau deloc muzica, din surzi, mai precis spus. A reușit să-i învețe să danseze foarte bine! Pentru câte a făcut pentru oraș, ar fi meritat să fie propus la titlul de Cetățean de Onoare al Piteștiului, dar cine să facă o asemenea propunere? În ultima vreme, maestrul Dorin Oancea este grav bolnav, luptându-se cu o boală necruțătoare… Și asta e vestea cea mai tristă!
Dar să ne întoarcem în timp. La finele anului 1956, la nou-înființatul Palat al Culturii din Pitești, lua naștere și un ansamblu de dansuri populare, „Doina”, având-o ca îndrumător coregraf pe Natalia Petreanu. Aceasta a reușit ca, în câțiva ani, bazându-se pe câțiva călușari de excepție, să propulseze ansamblul „Doina” printre cele mai bune din sudul țării. Așa se face că, în 1962, când s-au făcut filmările pentru filmul „Un surâs în plină vară” al regizorului Geo Saizescu, coregraful filmului, Sever Tita, să apeleze cu încredere la „Doina” din Pitești pentru filmarea unor scene de serbare câmpenească (în care Sebastian Papaiani/Făniță se chinuia să vândă „gogoașa-nfuriată”, în vreme ce iubirea lui, Liorica/Florina Luican, îl refuză la dans). Un cuvânt despre film: comedia lui Saizescu îi avea în rolurile principale pe Sebastian Papaiani, Melania Cârje, Dumitru Furdui, Dem Rădulescu, Puiu Călinescu, Rodica Mandache, George Constantin, Florina Luican și Draga Olteanu Matei. Filmul, având la bază nuvela „Pădurea” a lui Dumitru Radu Popescu, este extrem de tezist: orice inițiativă particulară este sortită eșecului, doar înscrierea în C.A.P. e singura cale dreaptă și… acceptată de cei mulți.
Vizionarea filmului „Un surâs în plină vară” în 1963 la Pitești i-a transformat pe dansatorii de la „Doina” în vedetele orașului, nu doar pe actorul piteștean Sebastian Papaiani.
Dorin Oancea își amintește: „noi, jucători și figuranți importanți, eram cei ce alcătuiam fundalul viu pe care se broda intriga, chiar dacă marea majoritatea am mai beneficiat și de prim-planuri suficiente, pentru că în anumite secvențe actorii (Sebastian Papaiani, Draga Olteanu, Dem Rădulescu, tânăra studentă Florina Luican, fiica celebrului solist de muzică populară Ion Luican etc.) se prindeau și ei în joc alături de noi. E normal că nu ne mai încăpeam în piele constatând că manifestarea celor ce vizionau pelicula la Cinematograful <București> era plină de entuziasm, iar aplauzele generoase ale publicului (pe atunci exista și această obișnuință a publicului de a saluta cu aplauze anumite secvențe deosebite), pe parcursul celor două săptămâni de rulare, simțeam că ne sunt adresate și nouă. Tocmai de aceea am revăzut filmul aproape zilnic, mai ales că la finaluri primeam și zâmbete și strângerile de mână ale cinefililor ocazionali”.
(din volumul în pregătire „Din culisele culturii argeșene”, de Jean Dumitrașcu)
