DIN CULISELE CULTURII ARGEȘENE (2). ÎN PITEȘTI A EXISTAT ATENEU

Cultura

„Zara”. Tinerii știu că e un magazin important de haine de firmă. Cei trecuți de o anumită vârstă, știu că aici a fost un foarte select restaurant, „Argeșul”. Dinu Bucur își amintește că după al doilea război mondial clădirea a găzduit sediul ARLUS – Asociația Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică. Dar câți știu că aici a fost o instituție de cultură înfloritoare vreme de două decenii, biblioteca orașului și muzeul orașului?! Actorul Gigi Ionescu avea o vorbă, își amintește Aurel Sibiceanu, când nu prea știau unde să mai meargă în anii 80: „Cum unde mergem, mergem la Așezământul Cultural Argeșul?!”

La începutul secolului XX, viața culturală în Pitești era sporadică și haotică; exista teatrul, o perioadă activase un cor german, fanfara cânta în chioșcul din Pădurea Trivale și cam atât. Din joi în Paște, un concert, o întâlnire cu un mare scriitor și totul reintra în rutină.

La 28 octombrie 1928, pe spezele unui vrednic farmacist piteștean, Nicolae Bobancu, președinte al Camerei de Comerț și viitor deputat, și prin entuziasmul soției sale, institutoarea Tatiana Bobancu, plus al altor 38 membri fondatori, se înființează Ateneul Popular „Profesor Gheorghe Ionescu-Gion” din Pitești, în casa pusă la dispoziție de deputatul I.I. Purcăreanu din centrul orașului. Mai rar ca un politician să renunțe la confortul unui palat pentru a amenaja acolo spații destinate vieții culturale locale. Dar Nicolae Bobancu era însă și violonist, activa în cvartetul lui Constantin Albu, iar soția sa era autoare de cărți (contribuții deosebite aduce Tatiana Bobancu prin volumele sale: „Album religios. Bisericile din oraşul Piteşti cu un mic istoric”, din 1933, și „Monografia satului şi stațiunii balneo-climatice Brădet, Argeş”, din 1934).

În spațiul generos din Vila Purcăreanu, soții Bobancu au amenajat o bibliotecă publică – alta decât cea oficială, care nu avea local propriu, funcționând la etajul 1 la Liceul „Ion C. Brătianu”, pentru elevi și cu acces restrictiv. Pornind de la o expoziție muzeală, au înființat tot acolo Muzeul orașului, cu secții de Istorie, Etnografie și, mai apoi, de Istorie Naturală. Se organizau evenimente muzicale, mai cânta George Enescu, erau invitați scriitorii Liviu Rebreanu, Tudor Mușatescu, Mihail Sorbul ș.a., ba chiar colectivul revistei „Gândirea” in corpore, prin 1939, cu Nichifor Crainic în frunte. Acolo, la Ateneu, se aduna lumea bună a Piteștiului.

În 1948, comuniștii au confiscat clădirea și au desființat Ateneul Popular „Gh. Ionescu-Gion”, singura instituție de cultură a orașului, în afară de teatru (devenit muncitoresc), susținută din buzunarele familiei Bobancu, nu din bani publici. Nu știu câți piteșteni au plâns din cauza desființării brutale a Ateneului, un singur lucru e sigur: după câte luni, Tatiana Bobancu a murit de supărare.

(din volumul în pregătire „Din culisele culturii argeșene”, de Jean Dumitrașcu)

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

67 + = 75