Încă mai suntem uimiți, în zilele noastre, cum un politician trece de la un partid de stânga la unul de dreapta, și invers, invocând diverse motive. Unii au evoluat natural, prin transformări succesive ale denumirii partidului și diverse fuziuni (gen F.S.N. – P.D. – P.D.L. – P.N.L.). Dar asemenea transformări ideologice au avut loc și în trecut. Discutăm acum două cazuri, din Pitești, de fruntași ai partidelor istorice care au ajuns la comuniști. Nu știu dacă au fost atrași ori s-au dus singuri, din dorința de putere. Cert este că, în 1944, Partidul Comunist Român ducea o acută lipsă de membri și de cadre de nădejde. Au intrat până și foști legionari, încât Păstorel a putut scrie: „Căpitane/Nu fi trist!/ Garda merge înainte/Prin Partidul Comunist!”
Iau cazurile lui Romulus Teodorescu și Alexandru Mâță. Ambii, juriști de profesie. Primul – liberal, al doilea – țărănist. Astfel, Romulus Teodorescu a fost un membru marcant al P.N.L. Argeș în perioada interbelică, fiind chiar primar al orașului Pitești între 1936 – 1937 (l-am mai pomenit în serialul nostru). După 23 august 1944, nemulțumit, poate, de pozițiile luate de Constantin I.C. Brătianu, ajunge liderul local al grupării Gheorghe Tătărăscu. După care mai face un pas, la 25 mai 1946, spre Blocul Partidelor Democrate (din care făcea parte și P.C.R.). La 1 decembrie 1946 ajunge deputat de Argeș, în urma alegerilor trucate/furate de P.C.R. Să zicem că încă mai aveam rege, că mai existau speranțe, mai aveai o scuză. Dar fostul primar liberal al Piteștiului merge și mai departe. La 28 martie 1948, Teodorescu este ales deputat de Argeș, în Marea Adunare Națională, din partea Partidului Muncitoresc Român. Își duce mandatul până la capăt (30 noiembrie 1952), după care nu mai știm nimic de el. Poate și de aceea, liberalii de acum nu l-au amintit vreodată. Trădase.
Alexandru Mâță a fost unul dintre liderii organizației P.N.Ț. din Argeș. Probabil se cunoștea bine cu Romulus Teodorescu, așa, ca-ntre juriști, deși de la partide care-și disputau puterea. Ca și fostul primar Teodorescu, Mâță a simțit nevoia să facă dizidență față de politica dusă de conducătorii partidului, Iuliu Maniu și Ion Mihalache, trecând în 1946 de partea grupării Anton Alexandrescu. Și Mâță candidează pentru un post de deputat de Argeș în 1946. Din partea Frontului Plugarilor, partid înființat de dr. Petru Groza, pentru a fi sigur că va fi ales. Și a fost. După care, la 28 martie 1948, este reales deputat de Argeș, din partea Frontului Național Democrat (care se va autodizolva în 1953, spre a se vărsa în P.M.R.).
După 1990, nu i-am auzit pe țărăniștii argeșeni suflând vreun cuvânt despre faptul că unul dintre liderii lor interbelici fusese Alexandru Mâță. Trădase. Morala? Trădătorii sunt trecuți mereu sub tăcere, lor nu li se ridică monumente, indiferent dacă au făcut și fapte bune…
Nota redacției: Din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.
