Nu se cunosc prea multe date despre cutremurul din 1940, statul național-legionar, prin cenzura impusă, nu a publicat toate informațiile. La 10 noiembrie acel an a avut loc un cutremur cu magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter, cu epicentrul în Vrancea (exact ca la 4 martie 1977), fiind primul mare cutremur din România contemporană. Numărul persoanelor decedate a fost estimat la 1000.
Cutremurul din 1940 s-a resimțit puternic și la Pitești. Într-un act oficial, aflat la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Argeș (fond Primăria Pitești, dosar 38/1940), primarul de atunci al Piteștiului, maiorul Gheorghe Roșulescu, a luat măsurile care se impuneau în asemenea situații. Cum s-a resimțit puternicul cutremur și ce s-a întreprins, aflăm din raportul primarului Roșulescu:
„În urma dezastrului produs de cutremurul ce a avut loc în noaptea de 9-10 noiembrie 1940, cea mai mare parte din clădirile orașului au suferit stricăciuni, unele din ele prezentând un pericol pentru a mai fi locuite, în care scop, Primăria, de comun acord cu Prefectura, ordonă măsurile următoare:
a) Închiderea școlilor din oraș pe timp de 24 de ore, cu începere de la 11 noiembrie 1940.
b) Instituirea unei comisii, compusă din d-nii ing. Toma Popescu, ing. Nicu Dumitrescu, ing. Andrei și arhitectul Eugen Ivanov, comisie care se va transporta la fiecare școală în parte, indicând dacă mai prezintă vreo garanție din punct de vedere al solidității, pentru a mai fi frecventate (…)
c) Prefectura a luat măsuri ca să se concentreze meseriașii din județ, care, sub conducerea celor indicați de noi, să ajute la repararea sau renovarea clădirilor deteriorate.
Primăria a luat dispoziții ca toți meseriașii, zidari, sobari, tinichigii și tâmplari, să fie adunați, la ora 8 pe 11 noiembrie 1940, la Primăria Pitești, pentru ca, sub conducerea organelor, să treacă la reparatul clădirilor stricate”.
De teama unor replici ale cutremurului, primarul Roșulescu mai avertizează:
„Școlile, prin mijloace proprii, vor lua măsuri să înființeze, în interiorul internatelor, plantoane care să poată da alarma pentru a fi evacuată la timp clădirea, astfel ca să nu se producă nicio nenorocire”.
Din fericire, nu a murit nimeni din Pitești în acel cutremur, au fost două duzini de răniți…
Nota redacției: din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.
