Să nu ne facem iluzii în privința trecutului orașului nostru! A fost un târg, deloc mare, la întretăierea câtorva drumuri comerciale. Se trăia din comerț, marile platforme industriale (care au atras zeci de mii de oameni din Argeș, de la țară, sau din alte județe) sunt opera regimului comunist, îndeosebi a lui Nicolae Ceaușescu, deputat de Pitești vreme de mai multe mandate.
Acum 100 de ani, Piteștiul avea o suprafață doar de 520 de hectare, cu 2500 de clădiri, 30 de fabrici modeste și doar 19.000 de locuitori. Nu eram comparabili nici cu Iași, nici cu Timișoara, nici cu Cluj, nici cu Craiova. Cum nu suntem nici astăzi.
Zona centrală era dezvoltată, pentru că aici se făcea comerț din plin, dar orașul era plin de maghernițe (voi prezenta, într-o zi, ce dezastru era pe Calea București!). Păcat că s-a demolat în Centru, un centru administrativ al Piteștiului putea fi construit în alte zone, unde chiar merita să demolezi. Am fi avut astăzi un Centru istoric, cum e la Arad, Oradea, Sibiu, Craiova etc. Comuniștii locali, pentru a-i face pe plac lui Nicolae Ceaușescu, au ras tot. Sau aproape tot. Nu fac politică, doar constat, mai ales că nu se mai poate schimba nimic.
Din zona Centrală s-au păstrat doar Casa Purcăreanu (ba pentru că aici a fost Ateneul Popular, ba Comisia sovietică de control, ba Muzeul local, ba restaurant, mai nou, „Zara”), Primăria, Administrația Financiară, Casa Armatei, Cinema „Aquila” și Casa Coandă. Și biserica „Sf. Gheorghe”, adevărat miracol.
(Nota redacției: Carte poștală din 1912, cu strada Șerban Vodă, din colecția particulară a d-lui Cătălin Tudor, colecționar și anticar din Pitești. Textul îmi aparține – Jean Dumitrașcu. În ce mă privește, scriu din mers o istorie a Piteștiului, una destul de complexă, în lipsa multor izvoare istorice. Sunt convins că reușim, anul acesta, să publicăm, eu și dl. Cătălin Tudor, un album inedit cu Piteștiul vechi! Reproducerea cărții poștale e posibilă numai cu acordul d-lui Cătălin Tudor.
imaginea nu e din Targu din Vale?