La 5/18 decembrie 1918, învățătorul Ion Mihalache, din Topoloveni, un erou al Primul Război Mondial, care se distinsese pe fronturile de Oituz și Mărășești, fiind decorat cu ordinul „Mihai Viteazul”, pune bazele Partidului Țărănesc, realizând el însuși ceea ce propunea, încă din 1907, că ar fi necesar, pe când devenise colaborator al ziarului „Neamul Românesc” al lui Nicolae Iorga – necesitatea unui Partid Țărănesc.
La alegerile pentru Adunarea Deputaților, din 2-4 noiembrie 1919, Partidul Țărănesc obține 61 de mandate. Practic, în județul Argeș, din cele 8 mandate de deputat, 7 aparțineau țărăniștilor (Grigore T. Coandă, Nicolae Enescu, Nicolae Lazăr etc.), în vreme ce liberalii au obținut un singur mandat, cel al lui Vintilă Brătianu!
Mihalache era ales deputat de Muscel și de Râmnicu Sărat. Se formează, în dauna liberalilor, Blocul parlamentar democratic, din Partidul Țărănesc al lui Mihalache, Partidul Național al lui Iuliu Maniu, Partidul Naționalist-Democrat, Partidul Democrat al Unirii din Bucovina și Partidul Țărănesc din Basarabia.
Premierul Alexandru Vaida-Voevod îl numește, la 16 decembrie 1919, pe deputatul Ion Mihalache, ținând cont de această majoritate insolită, ca ministru al Agriculturii și Domeniilor Publice. Adept al unei mari reforme agrare, la 2 martie 1920, în fața Adunării Deputaților, Mihalache își anunță legile agrare, decretând: „pământul să aparțină celui care-l cultivă”!
Regele Ferdinand refuză să semneze mesajul de recomandare pentru corpurile legiuitoare, ba, mai mult, nu-l primește pe Mihalache nici în audiență. Știu, ne lăudăm cu regii noștri, dar faptele vorbesc. Regele Ferdinand… uitase ce promisese țăranilor pe frontul Primului Război Mondial, când bieții țărani mureau cu sutele de mii, că le va da pământ după război, ca să îi facă să lupte. Războiul se terminase cu bine pentru România, Ferdinand făcuse unirea, ce-i mai păsa de țărani?! Aceștia puteau să-și plângă morții…
În aceste condiții, la 12 martie 1920, președintele Partidului Țărănesc, Ion Mihalache, aduce în dezbatere proiectul său de lege, din inițiativă parlamentară proprie, știind că nu are susținere. Era o sfidare pe față la adresa regelui uituc (vai, Ferdinand Întregitorul!). Mihalache își anunță demisia din funcția de ministru, nu admitea ca un rege să nu-și țină cuvântul dat în tranșee, printre morți și răniți. Tot în aceeași zi, ținând cont de reacția lui Mihalache, Ferdinand demite întregul guvern, cu premierul Vaida-Voevod cu tot.
(va urma)
Nota redacției: din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești și a activității parlamentarilor din Argeș”, de Jean Dumitrașcu
