Sergiu-George Rizescu s-a născut la 23 iulie 1932, la Costești, județul Argeș. În 1952, după absolvirea Liceului „I.C. Brătianu” din Pitești, întrucât tatăl său, preotul Rizescu, era în închisoare ca „dușman al poporului”, nu poate da la facultate și ajunge să lucreze ca fotograf. La 20 de ani, este arestat și condamnat 5 ani la închisoare, pentru activitate desfășurată împotriva regimului comunist. Este închis în teribila Închisoare Pitești, dar, din fericire, tocmai se pusese capăt experimentului reeducarea prin tortură, dar asta nu înseamnă că nu a cunoscut suferința.
După eliberare, urmează o școală de șoferi, dar tot nu reușește să-și găsească un loc de muncă. Abia în 1960 se angajează în cadrul Cooperației Meșteșugărești Pitești. După liberalizarea regimului, după venirea lui Ceaușescu la putere, în 1965, Sergiu Rizescu reușește să ajungă student, nemaifiind obligatoriu „dosarul”. La 38 de ani, în 1970, absolvă Facultatea de Medicină Veterinară București. Lucrează ca medic epizootolog la I.A.S. Curtea de Argeș, între 1970-1972, ca șef de fermă la I.A.S. Pitești (1972-1980), șef complex taurine la I.A.S. Costești (1980-1984), șef al I.S.C.I.P. Băbeni-Vâlcea (1984-1986) și ca epizootolog șef la I.A.S. Costești (1987-1992).
La 12 ianuarie 1990 devine membru P.N.Ț.C.D, Argeș, fiind ales, în scurt timp, vicepreședinte al organizației județene, iar între 1991-1993 este chiar președinte al acestei organizații. În 1990, alături de alți foști deținuți politici, înființează filiala Argeș a A.F.D.P.R., alături de Constantin Buican (primul președinte), Nicolae Voican, Vasile Alexandrescu, Ion Dumitru, Aristide Ionescu ș.a. Personal, l-am cunoscut pe Sergiu Rizescu încă din 1990, când asociația își avea sediul într-un bloc din apropierea barierei din Prundu (acum e pe str. Maior Șonțu), când îl însoțeam pe tataie Radu Badea (din Teiu) ba să-și ridice legitimația de membru A.F.D.P.R., ba la scurte convocări cu caracter organizatoric. Atunci m-am apropiat mai mult de Vasile Alexandrescu (tatăl lui Mihai Alexandrescu, fostul ziarist și consilier local, proaspăt director al Muzeului Național „Brătianu” de la Ștefănești), cu Sergiu Rizescu având, între 1992-2000, o relație încordată, ținând cont de multe articole pe care le-am scris despre activitatea sa. Îl criticam, între altele, în presă, că nu face, prin funcția deținută, un memorial la fosta Închisoare Pitești, după modelul memorialului de la Sighet inițiat de Ana Blandiana. Ne-am împrietenit destul de bine după ce am stat internați împreună în același salon nu mai puțin de un an și jumătate, cu pauze de o lună (2003-2004)!
Dar să revenim! Din 1991 și până în anul 2000, având ascendentul funcției de la A.F.D.P.R., Sergiu Rizescu a fost președinte al Convenției Democrate Argeș. Prima funcție de deminitate publică o obține în februarie 1992, când este ales consilier județean. La alegerile din septembrie 1992 a fost ales deputat al P.N.Ț.C.D. Argeș, cu voturile a 51.823 de argeșeni, ajungând membru în Comisia pentru agricultură, silvicultură și industrie alimentară a Camerei Deputaților.
În 1996, obținând voturile a 87.030 de alegători, Sergiu Rizescu este reales deputat de Argeș din partea țărăniștilor și foștilor deținuți politici. Cum C.D.R. a ajuns la putere, a fost ales președinte al Comisiei speciale pentru îmbunătățirea propunerii legislative privind sistemul de decorații al României și membru în Comisia Parlamentului României pentru Integrare Europeană. După plecarea deputatului Gh. Cristea de la P.N.Ț.C.D. la Partidul Popular, în februarie 2000, deputatul Rizescu devine președinte al Comisiei pentru agricultură, silvicultură și industrie alimentară a Camerei Deputaților. Este autorul a două propuneri legislative: cea privind protecția fondului piscicol, a pescuitului și pisciculturii și cea privind constituirea Comisiei Naționale pentru Adevăr și Reconciliere. Apropo de reconciliere: a fost imposibil să se… reconcilieze cu colegii săi deputați Barbu Pițigoi și Romeo Nanu, dar asta e altă poveste.
Deloc de neglijat în activitatea deputatului Sergiu Rizescu sunt luările de cuvânt în plenul Camerei deputaților și, mai ales, numărul foarte mare de interpelări și întrebări (atât în perioada cât a fost în Opoziție, dar mai ales când a reprezentat Puterea – 117 la număr) pe adresa Guvernului pe probleme concrete, punctuale, marea majoritate legate de Argeș (ce-i drept, ajutat de șeful său de cabinet, juristul Adrian Simeanu).
Candidează și în 2000 pentru un nou mandat, dar C.D.R. nu mai intră în Parlament. Își continuă activitatea ca președinte al A.F.D.P.R. Argeș, organizația din ce în ce mai mică, din cauza deceselor (2.553 de membri în 1990 la 800, în 2020, cu tot cu simpatizanți). Din 2001, Sergiu Rizescu, prin A.F.D.P.R., este principalul susținător al Fundaţiei Culturale „Memoria” – Filiala Argeş (condusă de prof.univ.dr.ing. Ilie Popa) în organizarea Simpozionul Internațional „Experimentul Pitești – reeducarea prin tortură” de la Pitești (să sperăm că se va ține și în septembrie a.c.!).
În 2009, după moartea lui Constantin-Ticu Dumitrescu, Sergiu Rizescu este la un pas să candideze la funcția de președinte pe țară al A.F.D.P.R., fiind propus, dar cedează în favoarea lui Octav Bjoza, mulțumindu-se cu funcția de vicepreședinte, pe care o deține și în prezent. Să mai spunem că, la cei 88 de ani ai săi, Sergiu Rizescu este în plină formă și activ, mergând zi de zi (ca la serviciu, unul neplătit) la sediul A.F.D.P.R. pentru a rezolva tot felul de probleme (pensii de urmaș, îndrumări etc.). Când am proiectat, la Cinematograful „București”, brutul regizoral al filmului „Experimentul Pitești” (2018) și filmul artistic „Între chin și amin” (2019), l-am invitat să vorbească publicului (vezi foto). Din 16 martie 2020, din cauza pandemiei cu COVID-19, a suspendat activitatea la sediu a A.F.D.P.R. Argeș, dar gestul său a rămas neremarcat…
Nota redacției: Din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.
