România a adoptat… democrația în urma legislației impuse de ruși, de Imperiul Țarist, ca urmare a victoriei în războiul ruso-turc (1828-1829). Pare scandalos, dar Adunările obștești, de la 1831, din cele două țări române, copii palide ale parlamentelor europene, sunt instituite prin Regulamentele Organice stabilite de către generalul rus Pavel Kiseleff. Dacă tot vorbim de democrație, rușii au fost cei care au adus, mai apoi, cu tancurile, „democrația socialistă” și, nu în ultimul rând, cucerirea libertății, în decembrie 1989, a fost posibilă tot cu voie de la ruși…
Dar, deocamdată, suntem în 1831. Primii deputați de Argeș aleși, atunci, au fost Iordache Golescu și Constantin (Dincă) Brătianu, pe lângă aceștia mai fiind desemnați, de drept, episcopul de Argeș Ilarion Gheorghiadis și marele boier Ștefan Bălăceanu, care va fi „uns” și logofăt (șeful Cancelariei Domnești). Odată cu adoptarea Regulamentului Organic și-n Țara Românească, s-au pus bazele primului for legislativ, Adunarea obștească, o formă embrionară de Parlament. Adunarea obștească din Muntenia cuprindea 3 episcopi (ai Argeșului, Râmnicului și Buzăului), 20 de boieri de treapta întâi, pământeni, gen Iordache Golescu, și 19 deputați, câte unul din fiecare județ, din rândul marilor proprietari de moșii. Dincă Brătianu va funcționa și ca ispravnic (un fel de prefect) al județului Argeș (între 1831-1837 și 1842-1844).
În „Analele parlamentare ale României”, publicate, pentru prima oară, la 1890, întâlnim și următoarea consemnare a ședinței inaugurale a Adunării obștești din 29 noiembrie 1831. Iordache Golescu, ce funcționa și care mare logofăt al Dreptății (un ministru al Justiției), intervenind pe marginea legii de separare a atribuțiilor judecătorești de cele administraitive, își expunea și crezul politic: „pe vremea domnului celui nemuritor cu numele său către patria sa, acelui domn zic Mihai Vodă cel Viteaz, poci zice fără îndoială că pe aceste vremuri era această țară în veacul ei cel de aur. De atunci încoace întâmplându-se nenorociri acestei țări cu schimbările stăpânirei, a căzut în desăvârșita ei scădere, încât poci zice că a ajuns în cele din urmă la veacul ei cel de fier”.
Începuturile parlamentarismului se leagă de această Adunare obștească (aleasă pe 5 ani), una care, întrunită în sesiune extraordinară, putea schimba și domnitorul țării, după cum se va vedea.
La 1834, nepoții deputatului Iordache Golescu și fii ai lui Dinicu, Nicolae și Ștefan Golescu, erau aghiotanți ai domnitorului Al. D. Ghica, ambii cu o contribuție de seamă la făurirea istoriei moderne a României. În 1836, la 4 ianuarie, logofătul și deputatul Ștefan Bălăceanu era însărcinat de către domnitor să verifice legile aflate în circulație și să le confrunte cu originalele edictate de Adunarea obștească. La 1841, un alt boier argeșean, cu mari moșii la Teiu, și nu numai, Pană Olănescu, ajungea paharnic al domnitorului de atunci, iar la 1842, Nicolae Golescu era numit locțiitor al Ministerului de Interne (din `năuntru).
Cu toate înaltele funcții deținute, argeșenii nu se vor sfii să militeze pentru schimbarea domnitorului. Astfel, printre deputații protagoniști ai detronării lui Al. D. Ghica s-a numărat un alt argeșean, Constantin (Dincă) Brătianu, care era la al doilea mandat de deputat. La 19 februarie 1842, Brătianu, alături de Barbu Catargiu, A. Vilara, Zamfir Sihleanu ș.a., protestează, în Adunarea obștească, împotriva politicii demografice a domnitorului Munteniei, opunându-se deplasării unei părți a populației rurale spre orașe (în speță, spre nou înființatul târg Alexandria). O opoziție ce a condus, până la urmă, la căderea de pe tron a domnitorului Ghica, deși, privind retrospectiv, domnitorul se dovedea a fi un progresist!
(va urma)
Nota redacției: din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești și a alegerilor din Argeș”, de Jean Dumitrașcu
