De la deputatul de Argeș (1985-1989) Iulian Vlad, fost comandant al Securității, ne întoarcem puțin în timp, pentru a consemna un eveniment care a lăsat urme adânci în sufletul piteștenilor. O durere ce persistă și astăzi, judecând după candelele aprinse pe locul fostului altar al bisericii „Sf. Nicolae”.
Marin Teodorescu a fost al patrulea primar comunist al Piteștiului, în 1950, dar nu a rămas pe funcție decât un an, fiind înlocuit cu Ion A. Dumitru, întrucât Teodorescu a fost avansat ca vicepreședinte al Sfatului Popular Regional Argeș (1951-1956).
Se născuse la Piatra Olt, în 1910. După absolvirea unui liceu industrial (școală tehnică) din Craiova, la 17 ani se angajează ca muncitor la Depoul C.F.R. din Piatra Olt. În 1945 intră în P.C.R. și se mută la Pitești. Se face repede remarcat și avansează în structurile de conducere din oraș. În 1956 este numit, din nou, primar al Piteștiului.
Marin Gh. Teodorescu (e bine să-i punem și inițiala tatălui, pentru a nu-l confunda cu… Zavaidoc!) are planuri mari pentru oraș, cuvântul de ordine fiind construcția de cartiere (precum Calea București) și de întreprinderi (C.P.L.). Casa Tineretului (C.S.) i se datorează. Este cel care se ocupă de retragerea trupelor sovietice din Piteşti (în iunie 1958) și de pregătirea vizitei în oraș a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (16-17 februarie 1961).
Dincolo de faptele bune, nu putem trece cu vederea și pe cele rele sau foarte rele. Primarul Marin Teodorescu este cel care avizează primul plan postbelic de sistematizare (plan urbanistic general) al Piteștiului, în anul 1961. Au fost arhitecți care susțineau dezvoltarea orașului peste râul Argeș, mai ales că la vremea aceea Colibași și Ștefănești aparțineau de Pitești (de aici și denumirea de Uzina de Autoturisme Pitești). Dar primarul Teodorescu s-a opus, optând pentru o dezvoltare pe axa Nord-Sud. Ceea ce însemna condamnarea la dispariție a vechiului Pitești, cel dezvoltat îndeosebi în centrul istoric.
Așa a fost condamnată Biserica „Sfântul Nicolae”, aflată la intersecția străzilor Șerban Vodă cu Doamna Bălașa. Îi stătea în cale lui Marin Teodorescu. Ea a fost demolată cu tancurile, sub privirile neputincioase ale unor grupuri de piteșteni, în vara anului 1962. Preoţii au reuşit să salveze icoanele, sfeşnicele împărăteşti și policandrul dăruit de regele Carol I, care au fost donate altor biserici. Pisania cu litere chirilice de la 1812 şi ceasul se păstrează la Muzeul Judeţean Argeş și pot fi vizionate de oricine.
Aceeași soartă urma să o aibă și Biserica Domnească „Sf. Gheorghe”, planul urbanistic din 1961 stă dovadă, dar a intervenit pentru a o salva „patriarhul roșu” Justinian Marina direct la Dej, aceasta fiind introdusă pe lista monumentelor istorice, lucrările de restaurare demarând imediat. Așa că primarul Teodorescu a trebuit să se mulțumească, până la pierderea funcției, în 1964, doar cu o singură biserică demolată… Politic începe să decadă tot mai mult, sfârșind la Costești, în 1979.
Nota redacției: Din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.
