Țuica este o băutură alcoolică tradițională românească, obținută, de secole, prin fermentarea și distilarea prunelor. După Vintilă Mihăilescu, cuvântul „țuică” are o etimologie total necunoscută, asta însemnând că țuica ar fi un produs specific românesc.
Multe decenii, Piteștiul a fost celebru în țară prin autoturismele „Dacia” și prin „Țuica de Pitești”! Atât de bună, se pare, că a fost (pentru că nu am gustat-o!), încât, înarmat doar cu o sticlă, deschideai uși grele, la București și oriunde în țară, la doctori renumiți, profesori, militari, scriitori, directori etc. Devenise, practic, o carte de vizită a orașului. Nu era chiar tare, avea 28 de grade, dar era destul de scumpă. Pe eticheta prezentată se vede prețul, 22 de lei, în 1958. Chiar era, la acea vreme, un preț mare.
În anii 80, se făceau și glume pe seama țuicii de Pitești. Unii îi spuneau „ochii lui Dobrin”, pentru cele două prune de pe etichetă și nu doar pentru atât, alții spuneau că ar fi obținută din… „prunii” de la Petrochimie, din alcool rafinat! După 1990, ea a dispărut de pe piață, abia în ultimii ani fiind reluată o asemenea marcă, dar fără gustul și faima de odinioară.
(Nota redacției: Etichetă, din 1958, din colecția particulară a lui Cătălin Tudor, anticar și colecționar din Pitești. Textul aparține lui Jean Dumitrașcu. Cred că reușim, la anul, să publicăm un album inedit cu Piteștiul vechi! Reproducerea imaginilor este interzisă, fără acordul lui Cătălin Tudor)
