La început, în 1914, a fost construit noul sediu al Tribunalului Argeș. În anii 1950, cum erau arestați și torturați mulți deținuți politici, ale căror vaiete se auzeau în Strada Mare și la doi pași de sediul administrativ al Partidului Muncitoresc Român din Pitești, s-a luat decizia construirii, undeva mai departe, spre Stadion, a unui nou Tribunal, clădirea veche a acestuia fiind destinată înființării unui Palat al Culturii (inaugurat la 2 octombrie 1955).
Clădirea Palatului Culturii a adăpostit, vreme de multe decenii, Biblioteca Regională (Judeţeană) Argeş, Şcoala Populară de Artă, Orchestra Doina Argeşului, Comisia pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii, Staţia de Radioficare, Universitatea Populară Piteşti și Cenaclul „Liviu Rebreanu”. A fost o clădire reprezentativă pentru cultura argeșeană, până când, în 1993, autoritățile județene și locale (Prefectură, Primărie și Consiliul Local) au atribuit acest sediu pentru înființarea Curții de Apel Pitești, o instituție nouă, înființată în baza unei legi din 1992 și care nu putea revendica un imobil, pentru simplul motiv că nu existase înainte, niciodată. Tribunalul Argeș ar fi putut, dar i se construise, la schimb, de către stat, un sediu propriu…
Este clădirea în care m-am format, fie în Biblioteca Județeană Argeș, unde am fost, ani de zile, „cititor cu ziua”, fie la ședințele Cenaclului „Liviu Rebreanu”, unde am citit, de mai multe ori, începând cu 1985, poezie sau eseuri filosofice…
(Nota redacției: Carte poștală, din 1968, necirculată, din colecția particulară a lui Cătălin Tudor, anticar și colecționar din Pitești. Textul aparține lui Jean Dumitrașcu. Cred că reușim, la anul, să publicăm un album inedit cu Piteștiul vechi! Reproducerea imaginilor este interzisă, fără acordul lui Cătălin Tudor)
