Opoziția, în frunte cu P.N.Ț., acuzând drept dictatură prestația lui Ionel Brătianu, de contrul acestuia asupra Regenței, își leagă speranța de readucerea pe tron a lui Carol al II-lea. Un emisiar al opoziției, Mihail Manoilescu, fost subsecretar de stat în Guvernul Averescu, are o întâlnire secretă la Paris cu prințul Carol. La întoarcerea în țară, Manoilescu este arestat. La 27 octombrie 1927, la Senat, Ionel Brătianu decreta: „E inamic al statului cine năzuiește, prin orice mijloace, să ia coroana de pe capul suveranului legitim”. Era Mihai, de 6 ani…
Dar, surpriză. La 24 noiembrie 1927, Ionel Brătianu moarte subit, în urma unei boli banale. Nae Ionescu scria în „Cuvântul”: „Moare ca un tiran, iar trecerea lui la cele veșnice e simțită ca o ușurare de întreaga țară. Soarta a fost nedreaptă cu el; atâta iubire de neam și atâta devotament pentru treburile obștești ar fi meritat o mai mare recunoscătoare recompensă. Căci a fost, totuși, un om mare, chiar când a fost rău”.
Nota redacției: din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești, prefecților și parlamentarilor de Argeș”, de Jean Dumitrașcu.