PREOŢI MARTIRI ARGEŞENI, UITAȚI ȘI RENEGAȚI

Pitestiul vechi

De ani de zile, urmăresc, tăcut, cum apar tot felul de comentarii împotriva bisericii ortodoxe. Desigur, îmi asum riscul să fiu criticat pentru ce voi publica mai jos, dar vă rog să citiți. Atât. Din păcate, mai nimeni nu știe că în anii comunismului din România din fiecare comună (92 din 92, nu mai zic de Pitești) a fost arestat preotul, pentru că, firește, împărtășea credința și SE OPUNEA COMUNISMULUI ATEIST. Se înțelege că îmi asum riscul să fiu atacat pe facebook de cei care au o părere proastă despre preoți, dar vă rog să citiți ce e mai jos!

Părintele Dumitru Stăniloae, cel mai de seamă teolog ortodox din secolul al XX-lea (1903 – 1993), sublinia, în 1990, ca fost deţinut politic – arestat în lotul Rugului Aprins de la Antim -, în articolul Prigonirea Bisericii Ortodoxe strămoşeşti sub comunism, un adevăr elementar: Biserica ortodoxă a fost supusă de regimul comunist unei prigoane deosebite…întrucât reprezenta majoritatea în rândul poporului român. Oricâte vorbe grele s-au aruncat asupra Bisericii Ortodoxe Române, după 1990, în necunoştinţă de cauză ori, mai grav, din rea-voinţă sau chiar motive pecuniare (deh, o.n.g.-uri subvenționate din afara țării), de către unii condeieri români, nu mai zic de reacții de tip feisbucist, încrederea în această instituţie fundamentală a Ţării a tot slăbit, ajungând, în prezent, la circa 50%!!! De la 90 la sută la 50 %! Oamenii de rând ştiu, oricât i-ar intoxica unii, că, înainte de 1989, B.O.R. a ştiut să supravieţuiască loviturilor dure (dărâmarea sau strămutarea unor biserici), ba, mai mult, să-i ţină… aproape pe demnitarii comunişti care-şi botezau copiii la biserică sau se cununau pe la mânăstiri, pe ascuns, departe de ochii credincioşilor de rând. Până și Ceaușescu ținea obieceiurile de Crăciun!

Şi totuşi. În perioada 1945-1960 (până spre finalizarea colectivizării), în special, slujitorii bisericii au avut de suferit grave repercursiuni din pricina ideologiei aduse de tancurile sovietice. Au fost loviţi, mai întâi, mitropoliţii şi episcopii din ţară, unii fiind schimbaţi peste noapte, alţii decedând în condiţii neelucidate (precum mitropolitul Irineu Mihălcescu, episcopul Cosma Petrovici, patriarhul Nicodim Munteanu, episcopul Grigore Leu ş.a.). Au urmat stareţii de mânăstiri şi preoţii din orice eparhie. Preoţii, lideri de opinie, se bucurau de un prestigiu deosebit. în lumea românească. Urmăriţi permanent de agenţi şi turnători (cum o dovedeşte volumul Biserica Ortodoxă Română sub regimul comunist. 1945-1958.Vol. I, publicat, în 2001, de Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, şi realizat de Cristina Păiuşan şi Radu Ciuceanu, cu un Cuvânt înainte de Mihai Ungheanu) mulţi preoţi vor ajunge după gratii. De la nume arhicunoscute, precum Dumitru Stăniloae, Ilie Cleopa, Constantin Galeriu, Antonie Plămădeală, Arsenie Boca ş.a., până la  anonimii preoţi de ţară.

Mai jos voi prezenta, într-o variantă cât mai succintă, o istorie a martirilor-preoţi argeşeni care au fost arestaţi, bătuţi bestial sau chiar asasinaţi în anii 50, dar şi despre preoţi din alte judeţe care au avut neşansa de a trece prin reeducarea de la Piteşti.

     Parohi argeşeni-încătuşaţi şi executaţi 

Iată pomelnicul – spre veşnică amintire! – al parohilor argeşeni încătuşaţi sau chiar executaţi de regimul roşu, comunist:

Preotul Gheorghe Iancu Anastase, din Rucăr, a murit, în 1952, în domiciliu obligatoriu.

Preotul Nicolae Alexandrescu, paroh în Poenărei, Muscel, şi în Nucşoara, protopopiatul Curtea de Argeş, arestat în 1958, pentru uneltire împotriva ordinii sociale, a fost executat în 1959, la Jilava.

Preotul Gheorghe Andronescu, din Poieni, Muscel, paroh la Nucşoara, arestat în mai multe rânduri, în anii 50.

         Ion Bălăbaie, cântăreţ bisericesc din Dragoslavele, arestat pentru legăturile cu partizanii din munţi, mort la Târgu Ocna, la 14 septembrie 1954, la 45 de ani.

Preotul Nicolae Bănescu, paroh în satul argeşean Apa Sărată, a fost arestat în 1958 şi condamnat, fiindcă fusese în legătură cu fraţii Arnăuţoiu, pentru omisiune de denunţ.

Părintele Pimen Bărbieru, stareţ la schitul Cetăţuia, a fost condamnat la 25 ani de muncă silnică, în 1950, pentru că a avut legături cu colonelul Gheorghe Arsenescu şi cu alţi partizani. Luase, practic, jurământul colonelului Arsenescu şi al celorlalţi din grupul lui şi-i adăpostise. Eliberat în 1964, de la Aiud.

Preotul Gheorghe Beştea, din satul Bleici, Argeş, paroh la Mânăstirea Văleni, Argeş, închis între 1952-1954. Din 1968, a fost încadrat ca profesor la Seminarul Teologic din Curtea de Argeş.

Preotul Florea Călin, născut la Constantineşti, Olt, paroh la Şuici, Argeş, a fost condamnat în 1952 la un an de închisoare.

Preotul Radu Cârstea, paroh în localitatea Deagurile, a trecut prin mai multe puşcării comuniste, în anii 50.

Preotul Gheorghe Cârstoiu, din Sălătruc, arestat în 1949, pentru vina de a fi dat unor drumeţi flămânzi o bucată de pâine, gest considerat a fi o uneltire împotriva ordinii sociale. În 1951 este eliberat, dar este închis din nou. În 1958 i se fixează domiciliu obligatoriu în lagărul de la Periprava.

Părintele Vasile Chiţu, născut la Ciofrângeni, a fost paroh în localitatea Drujeşti, protopopiatul Curtea de Argeş. Arestat în 1950, a trecut prin puşcăriile de la Jilava şi Aiud.

Ion Chiţescu, din Curtea de Argeş, student la Teologie, a fost arestat şi a trecut prin mai multe temniţe comuniste.

Preotul Gheorghe Constantinescu, din Ciofrângeni, a trecut şi el prin iadul de la Piteşti.

Preotul Ioan Constantinescu, paroh la Poienari, protopopiatul Curtea de Argeş, a fost arestat în 1958 şi condamnat la şase ani de închisoare. Tribunalul Militar îl condamnă însă la moarte. La 19 mai 1959 este executat la Jilava.

Preotul Nicolae Constantinescu, paroh la Corbişori, arestat şi executat la Jilava, la 21 iulie 1959, pentru participare la mişcarea de rezistenţă anticomunistă din Argeş.

Preotul Gheorghe Cotenescu, paroh la Stoeneşti, a fost arestat şi închis la Piteşti, în 1956, pentru legăturile cu grupul Arsenescu.

Preotul Marin Diaconescu, născut la Teiu, paroh la Piteşti, om de o deosebită cultură şi autor de cărţi despre dreapta credinţă. A fost condamnat de Tibunalul Militar Craiova, în 1958, la 20 de ani de muncă silnică.

Preotul Constantin Diaconu, din satul Goleşti, Topoloveni, paroh la Ciolăneşti Deal, Teleorman, condamnat în 1958, pentru …deţinere de aur.

Preotul Tiţu Diaconu, din Gălăşeşti, paroh în satul natal, a fost deţinut între 1952-1954 şi 1959-1962.

Preotul Nicolae Dinescu, din Şuici, partizan în grupul colonelului Arsenescu, a fost împuşcat în 1952 în luptele cu forţele Securităţii.

Ieromonahul Ion Nicodim Dinulescu, născut în 1935, la Carpeni, lângă Curtea de Argeş, intrat în mânăstire la 13 ani, slujitor al Mânăstirii Râmeţ, al Schitului Peştera Ialomicioarei, al Schitului Ciocanul-Muscel şi, apoi, al Schitului Slănic, arestat între 1955-1956, pentru exercitare abuzivă de funcţiuni şi, a doua oară, între decembrie 1956-august 1957, pentru …port ilegal de uniformă!

Preotul Gheorghe Diţă, din Deagurile, Costeşti, paroh la Drăgăneşti, Vâlcea, arestat în 1958 şi condamnat în 1960 la 15 ani de muncă silnică şi confiscarea averii.

Părintele Ilie Dragomirescu, născut la Glodeni, paroh la Schei, Dâmboviţa, a fost arestat în 1958 de la locuinţa sa din Câmpulung, oraş în care fusese ales  protopop de Muscel. Dus la Securitatea din Piteşti, condamnat la moarte. La Jilava a stat 11 luni în lanţuri, până la judecarea recursului, când pedeapsa a fost schimbată în 15 ani de muncă silnică şi confiscarea totală a averii. Fiica sa, studentă, a fost exmatriculată, iar soţia, pentru a putea fi angajată a divorţat şi şi-a schimbat numele.

Preotul Pompiliu Dragomirescu, din Berevoieşti, a fost condamnat, în 1960, la 15 ani de temniţă grea. A fost eliberat în 1964, de la Aiud.

Preotul Ion Drăgoi, născut la Vâlsăneşti, paroh la Nucşoara, a fost arestat în 1950 pentru ajutorul dat partizanilor din munţi. Închis până în 1955, în 1958 este rearestat şi condamnat la moarte. A fost executat la Jilava, la 18 iulie 1959.

Părintele Ion Druţu, din Stoina, Vâlcea, consilier la Episcopia Argeşului, a fost închis în perioada iulie 1951-iunie 1954.

Preotul Dumitru Dumitrescu, din Uda, a trecut şi el prin temniţele comuniste în anii 50.

Preotul Gheorghe Dumitrescu, paroh la Cotmeana, a fost arestat în 1953 după cinci ani în care s-a ascuns. Condamnat la 10 ani de muncă silnică şi deţinut la Piteşti, Jilava, Gherla, Aiud şi Ocnele Mari.

Preotul Grigorie Dumitrescu, paroh în Piteşti, arestat şi anchetat în mai multe rânduri în anii 50.

Părintele Stelian N. Dumitriu, născut la Curtea de Argeş, orfan din primul război mondial, crescut prin orfelinate, preot militar în cel de-al doilea război mondial. Arestat în 1958, în localitatea Sineşti, Iaşi, unde era paroh. A fost condamnat, în 1959, la 10 ani de închisoare, fiind trimis într-o colonie de exterminare din Delta Dunării. A făcut recurs, fratele său, avocat, aducând probe ale nevinovăţiei sale, fiind condamnat şi el la cinci ani. Este eliberat în 1963, dar nu poate fi reîncadrat la parohia sa. Mitropolia Moldovei dispune transferarea sa la parohia Valea Danului, Argeş, de unde se pensionează în 1989.

Părintele Mihai Dumitru, născut la Curtea de Argeş, hirotonit diacon la 1 mai 1947 pe seama catedralei episcopale din Curtea de Argeş, a fost arestat în 1948, pentru vina de a fi fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc. Închis, până în 1952, la Piteşti, Aiud şi Ocnele Mari. Din 1953 a slujit în comuna Albeşti.

Preotul Ilie Duţeanu, născut la Drăghici, Argeş, paroh la Poenari, arestat în 1958, condamnat la 18 ani de muncă silnică, în 1959, eliberat în 1964.

Preotul Mihai Enescu, din Valea Romaneştilor, Muscel, a fost închis pentru legături cu partizanii din munţi. În 1959, a decedat în celulă, la Aiud.

Preotul Ion Feţeanu, paroh în Poienari, Argeş, a fost arestat, fără judecată, în perioada octombrie 1959-iunie 1960.

Preotul Ioan Fâculete, născut la Văleni, Muscel, paroh la Vălenii de Sus, Argeş, a executat doi ani de temniţă grea pentru uneltire contra ordinii sociale.

Preotul Aurel Gâlcă, născut la Câmpulung, paroh la Vişoi, a fost arestat în două rânduri, fără a fi judecat: între 18 noiembrie 1950-9 martie 1953 şi între 17 octombrie 1959-9 mai 1960.

Preotul Aurel Ghiocel, năcut la Beleţi, paroh la Negreşti, a fost arestat în perioada 1959-februarie 1960.

Preotul Pavel Glăvan, paroh în Sălătrucu, a fost, la rându-i, închis în anii 50. Se poate observa că, în acei ani, preoţii se schimbau foarte des în unele localităţi de munte, având aceeaşi soartă, în final: arestarea sau moartea.

Preotul Petre Godescu, paroh în Bascov, arestat la 12 aprilie 1955, pentru vina de a fi condamnat colectivizarea.

Preotul Ioan Gorgoi, paroh la Priboienii de Sus, Muscel, arestat în 1948. Nu se ştie cât timp a fost condamnat.

Preotul Ioan Grigorescu, născut la Câmpulung Muscel, paroh în Bucureşti, a fost condamnat, în 1959, la doi ani închisoare, pentru…deţinere de aur.

Părintele Constantin Hodoroagă, născut la Milcoiu, Vâlcea, paroh la Sălătruc. A considerat că e de datoria unui preot să lupte împotriva ateismului. S-a implicat în alegerile din 1946, luând, apoi, parte la constituirea grupului de rezistenţă condus de profesorul Dumitru Apostol din Piteşti. La 28 august 1948 a fost arestat şi condamnat la şase ani de închisoare. În 1949, la Penitenciarul Piteşti, a făcut legământ-cu preoţii Ion Druţu şi Nicolae Popescu- de a construi o biserică nouă la Sălătruc. Biserica a fost sfinţită în 1977.

Preotul Matache Ionescu, născut în localitatea Pădureţi, a fost condamnat la 10 ani închisoare, în 1957. A fost graţiat în 1964.

Preotul Ion Iordănescu, născut în localitatea Vâlcelele, Argeş, paroh la Găvana şi Piteşti, a fost condamnat pentru uneltire, în 1959, la cinci ani de închisoare.

Preotul Nicolae Isbăşoiu, născut la Albeşti de Argeş, paroh la Goleşti, a fost condamnat în 1960 la trei ani de închisoare.

Preotul Nicolae Levu, paroh la Nucşoara, a ajuns la Canal, pentru omisiune de denunţ.

Părintele Virgil Limberea, născut la Piteşti, preot în parohia Cepari, a fost condamnat la şase ani de închisoare, în 1948.

Preotul Ioan Lungeanu, născut la Bascov, paroh în Pietrele, Ilfov, arestat în 1948. În 1956, pedeapsa i-a fost prelungită cu un an, iar după un alt an de domiciliu obligatoriu în Bărăgan, a mai executat patru ani de închisoare.

Părintele Emil Marinescu, născut la Dobrogostea, a fost arestat în 1959, anchetat şi bătut la Securitatea Piteşti.

Preotul Ioan Mazilu, născut la Ciulniţa, paroh la Gorganu de Jos, a fost arestat în 1952 şi închis la Penitenciarul Oneşti. Condamnat la doi ani temniţă, a fost eliberat după şapte luni, în urma recursului.

Preotul Nicolae Mănescu, născut la Nucşoara, paroh la Câmpulung Muscel, a fost acondamnat în 1959 pentru tăinuirea luptătorilor din munţi. A decedat în închisoarea din Botoşani, în vara anului 1961.

Preotul Efrem Micloşanu, născut în comuna Malu cu Flori, paroh la Coteneşti, a fost condamnat, în 1960, la şapte ani de închisoare.

Preotul Nicolae Moise, născut la Albeşti de Argeş, paroh în Olteniţa, a fost condamnat, în 1959, la doi ani de închisoare, la Jilava.

Preotul Iosif Muşatescu, fratele celebrului dramaturg muscelean, paroh la Suslăneşti, a fost condamnat, în 1950, la un an de închisoare pentru favorizarea infractorului.

Preotul  Ion Neacşu, din comuna Vedea, a fost închis în mai multe rânduri, începând cu 1953 şi terminând cu 1964.

Preotul Constantin Necşulescu, născut la Călina, Vâlcea, paroh la Drăghiceşti, Argeş, a fost închis între 1959-1964.

         Preotul Nicolae Gr. Nicolescu, născut la Valea Mare, Dâmboviţa, paroh în Leordeni, Argeş, a fost arestat în 1953, cunoscând rigorile Penitenciarului Piteşti.

Preotul Nicolae Niţescu, născut în comuna Valea Popii, Muscel, paroh la Boteni, a fost închis între decembrie 1952-aprilie 1953, la Piteşti, fără a fi judecat.

Călugărul Pantelimon, din Piteşti, arestat în mai multe rânduri în anii 1948-1950.

Părintele Grigore Păcioianu, paroh la Făgeţelu, arestat în luna august 1959. A fost eliberat, fără judecată, din Penitenciarul Piteşti, după un an.

Preotul Ioan Petrescu, născut la Bădeşti, Argeş, paroh la Prislop, a fost deţinut politic între 15 mai 1948-30 aprilie 1954.

Preotul Ioan Podoleanu, născut la Teiu, paroh în satul natal (Teiu Deal), a fost închis în perioada 15 septembrie 1959-13 mai iunie 1960, pentru că a condamnat colectivizarea forţată.

Preotul Eugeniu Polexe, paroh în satul Lereştii de Jos, a fost închis un an (între 1952-1953), pentru uneltire contra ordini sociale.

Preotul Constantin Popescu, născut la Colţeşti-Huruzeni, paroh la Şerbăneşti, a fost arestat în 1957 şi condamnat la şapte ani de temniţă.

Preotul Dumitru Gh. Popescu, născut în satul argeşean Sădeşti, paroh în Bucureşti, condamnat, în 1960, la şapte ani de închisoare.

Preotul Florea Popescu, paroh la Bascov. Se cunoaşte doar faptul că în 1954 se afla deţinut la Poarta Albă.

Preotul Ion Popescu, născut la Uda de Jos, Argeş, paroh la Mogoşeşti, Olt, condamnat, în 1959, la zece ani de temniţă grea. A fost eliberat în 1960, după recurs.

Preotul Ion C. Popescu, născut la Cerşani, paroh în Bucureşti, condamnat, în 1959, la 15 ani de muncă silnică. Eliberat în 1964.

Preotul Ion M. Popescu, născut la Priboieni, paroh la Bucşeneşti, tot Argeş, a fost condamnat, în 1953, la cinci ani de temniţă grea. Graţiat în 1955.

Preotul Nicolae Popescu, născut în localitatea argeşeană Lădeşti, paroh în Bucureşti, a fost condamnat, în 1959, la zece ani de închisoare pentru răspândire de publicaţii interzise.

Nicolae Popescu-Mozăceni, din Mozăceni, diacon la Patriarhie, a fost arestat în 1958, trecând prin temniţele Jilava şi Aiud.

Preotul Victor Popescu, din comuna Brădet, a fost arestat în aprilie 1959 pentru legăturile ce le-a avut cu grupul Arnăuţoiou, fiind condamnat la opt ani de închisoare corecţională.

Părintele Alexandru Postelnicescu, născut la Curtea de Argeş, paroh la Ciofrângeni, a fost condamnat, în 1958, la 25 de ani de detenţie. A fost eliberat în 1964, de la Ocnele Mari.

Preotul Ion V. Postelnicescu, născut la Moşoaia, paroh la Piteşti, a fost arestat, prima oară, în 1953. Rearestat în 1959 şi condamnat la 22 de ani detenţie, a decedat la Jilava, în acelaşi an. Nepotul s[u, Marius Postelnicescu, lider liberal, a reușit să construiasă un monument în curtea Bisericii „Sf. Vineri” din Pitești dedicat preotului-martir Ion Postelnicescu.

Preotul Preda Predescu, născut la Bolovani, Ilfov, paroh la Gorganu de Sus, Argeş, a fost arestat între anii 1952-1955.

Preotul Alexandru Radu, din Costeşti, paroh în satul Teleşti, a fost arestat şi anchetat în mai multe rânduri, între 1949-1953. În 1959 i se permite să fie, din nou, preot.

Preotul Constantin Robea, născut în satul Racoviţa, paroh în Bucureşti, a fost condamnat, în 1961, la şase ani de înc hisoare. În 1963 a fost graţiat.

Preotul Rudeanu, născut în Rudeni, Argeş, paroh la Sălătruc, a fost arestat şi bătut până a decedat, fiind acuzat că a ajutat partizanii din munţi.

Preotul Constantin Savu, născut la Dragoslavele, paroh în Câmpulung,, a fost arestat în 1949, executând o parte din pedeapsă la Canal. Eliberat în 1954. În momentul în care Securitatea a venit să-l aresteze din nou, şi-a dat foc.

Preotul Florian Sămărăscu, paroh în Piteşti, a fost arestat în 1959 şi condamnat la patru ani de închisoare.

Părintele Gheorghe Scărlătescu, paroh în satul natal, Deagu de Sus, protopopiatul Costeşti, a fost condamnat la un an închisoare, în 1952.

Preotul Stănescu,  paroh în Albota, deţinut politic în anii 50, conform mărturiilor unor colegi de suferinţă.

Preotul Iulian Stoicescu, născut la Retevoieşti, paroh în Bucureşti, a fost condamnat, în 1960, la nouă ani de închisoare.

Preotul Andrei Nicolae Stroescu, născut la Glâmbocata, paroh în comuna Leordeni, a fost condamnat, în 1948, la şapte ani de închisoare, pentru activitate în cadrul P.N.Ţ. A trecut prin Jilava, Aiud şi Gherla. A decedat în primăvara anului 2003, la 83 de ani, bolnav de cancer.

Preotul Teodorescu, paroh în Valea Rizii, Dârmăneşti, a trecut prin lagărul de la Ghencea, conform mărturiei unor colegi de suferinţă.

Preotul Dumitru Tomescu, născut în comuna Crânguri (atunci în Argeş, acum în Dâmboviţa), paroh în satul Orbeasca de Jos, protopopiatul Alexandria, a fost închis la Piteşti între 1952-1954.

Preotul Gheorghe Tomescu, născut în Hulubeşti, Argeş, paroh în satul Ţigăneşti, Topoloveni, afost condamnat în 1952 la opt luni de închisoare, fără a fi eliberat. În 1956, a fost deportat în Bărăgan.

Preotul Temistocle Tomescu, paroh la Topoloveni, închis în anii 50 pentru uneltire contra ordinii sociale.

Preotul Gheorghe Vişinescu, paroh în satul Cornăţel, comuna Buzoeşti, a fost anchetat de Securitate la …începutul anilor 80, de mai multe ori. A încetat din viaţă la puţin timp, din cauza unei hemoragii hepatice.

Preotul Moise Vişoiu, născut la Măţău, Argeş, paroh în Bucureşti, a fost condamnat, în 1960, la şase ani de închisoare corecţională. Graţiat în 1963.

                   Preoţi din ţară trecuţi prin Penitenciarul Piteşti

         Alături de preoţii parohi argeşeni care au cunoscut iadul anchetelor de la Piteşti, risipiţi, ulterior, prin ţară, prin penitenciarul de tristă faimă din capitala judeţului Argeş – unde s-a experimentat educarea prin tortură-, au trecut, în anii 50, foarte mulţi preoţi, îndeosebi ortodocşi, din întreaga ţară. Vina? Biserica se opunea ateismului, comunismului şi colectivizării forţate. Aşa de mulţi erau preoţii aflaţi în celule, încât, în 1953, în urma unui decret de graţiere, 50 de preoţi numai din Eparhia Râmnicului şi Argeşului sunt eliberaţi din temniţe!

Cum am aflat de la preot prof.univ.dr. Gheorghe I. Drăgulin, un alt preot mărturisitor al comunismului apocaliptic, trecut prin zece lăcaşuri de suferinţă, dar nu şi pe la Piteşti, o emblemă a credinţei în Dumnezeu în cele mai grele împrejurări a fost Valeriu Gafencu. Aflat în închisori încă din 1941, supranumit Sfântul închisorilor, Valeriu Gafencu a fost să fie şi victima lui Eugen Ţurcanu, torţionarul şef de la Piteşti. Vrei să trăieşti? Înjură-l pe Hristos!, răcnea Ţurcanu, lovindu-l în neştire, iar Valeriu Gafencu răspundea: Nici pentru o mie de vieţi nu fac ce-mi ceri tu, Iisus este Dumnezeul cel veşnic. Iartă-i, Doamne, că sunt doar unelte! N-a murit la Piteşti, dar aici s-a îmbolnăvit grav. Transferat la Târgu-Ocna, moare la 18 februarie 1952.

         Î.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania, astăzi arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului, conducător al grevei studenţeşti antirevizioniste şi anticomuniste din 1946 de la Cluj, arestat de mai multe ori, condamnat la 25 de ani de muncă silnică. La Penitenciarul Piteşti, după cum a mărtuirisit într-o emisiune a Eugeniei Vodă, de la TVR 1, a învăţat alfabetul morse, prin care putea ţine slujbe, bătând în pereţii celulei, şi pentru colegii de suferinţe din încăperile alăturate.

         Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Este arestat în 1948, student la medicină. Este unul dintre cei trecuţi prin reeducarea de la Piteşti. În 1954 este arestat din nou, în grupul Ţurcanu, şi condamnat la 15 ani de muncă silnică, pentru ,,acte de teroare săvârşite în perioada primei detenţii. A avut curajul, la proces, să-i demaşte pe adevăraţii inspiratori ai crimelor de reeducare.

Părintele arhimandrit Roman Braga, preot în Scoreni, arestat şi condamnat la temniţă în 1948, acuzat de omisiune de denunţ, a avut, de asemenea, parte de reeducarea de la Piteşti. Îşi aminteşte părintele: ,,Umilirea era generală şi se căuta să te aducă în situaţia să nu mai gândeşti, ci doar să execuţi. Când vedeam mâncarea intram sub pat, cu corpul tot, şi afară rămânea doar capul, iar în faţă ni se aşeza gamela. Noi stam cu mâinile la spate şi trebuia să mâncăm numai cu gura, fără să atingem cu mâna. În acest timp, cei reeducaţi se plimbau şi grohăiau ca porcii. La urmă, unul dintre reeducaţi lua cârpa cu care se spăla tineta (hârdăul cu necesităţi) şi ne ştergea la gură.

Alte feţe bisericeşti ortodoxe ce au avut parte de sistemul demonic pus la punct la Penitenciarul Piteşti au fost: Vasile Andercău, preot din Satu Mare, Ştefan Bălaşa, din Bărbuceni, Vâlcea, Dumitru Bârjoveanu, din Corodeşti, Vaslui, Gheorghe Bej, din Arad, Petre Boiangiu, din Mărgheni, Olt, Adrian Cărăuşu, student la Facultatea de Teologie din Suceava, Nicolae Costache, din Voiceşti-Vâlcea, paroh în satul natal, Ion Druţu, din Dăeşti, Vâlcea, consilier la Episcopia Argeşului, Nicolae Popescu, preot în Câineni, Vâlcea, Dumitru Jijăescu, preot în Poboru, Olt, Emil Marinescu, din Dobroteasa, Olt, Ion Mănciulescu, student la Teologie, din Brăila, Ştefan Mărgăritescu, din Glăvile, Vâlcea, Ion M. Mihăilescu, din Valea lui Alb, Olt, Evmenie Moraru din Stejaru, Neamţ, Alexandru Munteanu, din Pâclişa, Alba, student la Academia de teologie ortodoxă Sibiu în momentul arestării (1948), Constantin Nistor, preot la Aroneanu, Iaşi, Gheorghe Opriş, protopop ortodox de Rupea, Braşov, Vasile Pătraşcu, paroh în Măgurele, Ilfov, Damian Pânzaru, protosinghel, Ion Pârcălabu, parohia Vlăsceni, Dâmboviţa, Nicolae Pâslaru, paroh în localitatea Horia, Bacău, Dumitru Popescu, fiul preotului Ilie Popescu din Lunguleţu, Dâmboviţa, din lotul studenţilor teologi arestaţi în 1948 de la internatul Radu-Vodă, Ilie Stan, paroh în Diculeşti, Vâlcea, Constantin Stoenescu, preot la Malul Roşu, Ialomiţa, Alexandru Teodorescu, Sălcioara, Dâmboviţa, Victor Toma, slujitor la Greci, Vâlcea, Ioan Turnagiu, din Cervenia, Teleorman, şi alţii, neştiuţi.

De subliniat faptul că la Penitenciarul Piteşti s-a sinucis studentul în Teologie Gheorghe T. Şerban, născut la Constanţa, în 1926. Arestat în 1948, condamnat la 5 ani temniţă grea. La 10 februarie 1950 se sinucide la Piteşti, prin aruncare peste balustradă, când era condus la infirmerie…

Dacă Dumnezeu poate să-i ierte pe toţi, călăi şi victime, noi avem datoria morală de a nu uita ce s-a întâmplat!

Ca bibliografie am utilizat, în special, volumele: „Mărturisitori de după gratii. Slujitori ai Bisericii în temniţele comuniste”, cu un Cuvânt înainte de + Bartolomeu al Clujului, 1995, Cartea de Aur, de Cicerone Ioniţoiu, Ed. Hrisovul, 1995, „Preoţi în cătuşe”, de Mihai Rădulescu şi Irineu Slătineanul, Editura Ramida, 1997, „Biserica întemniţată. România 1944-1989”, Institutul Pentru Studiul Totalitarismului, 1998, „Preoţi ortodocşi în închisorile comuniste”, de Vasile Manea, Editura Patmos, 2000, Zicu Ionescu – Remus Petre Cirstea – „Martiri argeșeni și musceleni 1939-1989”, Editura Tiparg, 2006.

1 thought on “PREOŢI MARTIRI ARGEŞENI, UITAȚI ȘI RENEGAȚI

  1. Felicitări domnule Jean Dumitrașcu pentru această prezentare. Este impresionanta lista preoților ortodocși torturați, închiși sau uciși în temnițele comuniste. Este bine sa știm aceste adevăruri. De asemenea nu trebuie să uităm apartenenta clerului ortodox la mișcarea legionară, pactizarea BOR cu regimul comunist, infiltrarea Securității în rândul clerului ortodox, realități despre care nu prea se vorbește.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

85 − = 80